[în lumea ei moartea se târa] pe cuvânt de șarpe și din cauza acestui lucru gândurile oamenilor creșteau în lungime până când atingeau cerul cu un dinte atât de veninos încât nu mai îndrăznea nimeni nici măcar moartea ei să se târască prin viețile lor (DD)

Cand viata doare, mai rau decat orice rana Se trezi deodata, la atingerea unei aripi de inger. Adormise plangand, pe la miezul noptii, dupa ce avusese un dialog aprins cu fiica ei. Ana isi pieruse sotul de curand si incerca sa se obisnuiasca cu noua ei stare sociala si sa descalceasca toate itele ramase incurcate,Continue reading

Orbii de ceară . Albastrul de mâine își strigă o mare. O știe departe, străină și caldă, Pe raftul de suflet, femeia din zare Își lasă tăcerea în valuri să ardă. . O, ce lumină îi trece prin vene! Acum răsfățată, aproape zidită, Mai vine o clipă, o alta se cerne, Și-o voce stelară seContinue reading

[soarele meu se descompune în mijlocul orașului] ca orice vietate pentru care întâmplarea este doar un mijloc de a călători prin moartea ce bântuia lumea dezbrăcată într-un cal troian la fel cum o femeie își acoperă frumusețea sub un strat gros de fond de ten soarele meu se adâncea tot mai mult în chipurile oamenilorContinue reading

noaptea asta e o metropolă din ape vrăjite . îngeri în culori stau de veghe vor înflori nuferii nopții cerul se scaldă în iarbă o cămașă nouă îi face cu ochiul își adună stelele pentru sărbătoarea undelor ești atât de aproape dar sigur porți o năframă pe suflet o ciocârlie pornește să cânte din tabloulContinue reading

[dacă eu sunt o treaptă respinsă ] dintr-un lung șir de trepte iar tu ești un produs în curs de afirmare până unde crezi că voi rămâne să îți spăl culoarea sângelui? (DD) Ce înjurături zbuciumate urmează la rând. Un fel de cor madrigal al celor care nu știu să se exprime în morse. UnContinue reading

DEZVALUIRI DIN ARHIVELE SOVIETICE : PETRU GROZA SI ANA PAUKER IN FA ȚA LUI STALIN

Originally posted on CER SI PAMANT ROMANESC:
? Stalin în discuție cu Petru Groza și Ana Pauker Documentele din fostele arhive sovietice sunt de cel mai mare interes pentru cunoaşterea istoriei României în perioada comunistă. Bariera lingivistică a făcut însă ca valorificarea lor de către cercetătorii români să fie cu totul insuficientă. Pentru a ilustra…

[tu ai idee cât de mult înseamnă acest lucru] aruncat înainte prin trupurile oamenilor care se ascund în fiecare zi de frică teama aia înaltă ca un zid de beton la jumătatea bună a orașului unde adevărul are ochii legați la spate și mâinile celorlalte mâini arse de soare până la os (DD)

[numai aici în acest oraș înjumătățit de viață] înainte și înapoi ca un ceas exact poți să observi lumea dreaptă și îngustă unde sufletul de femeie tânără te îndrumă să observi cât de ușor naufragiază oamenii din alți oameni (DD)

povestea ultimei tristeţi stai pe podul de lemn arcuit peste balta sângerie a nopţii şi numeri ferestrele luminate dincolo se doarme elegant cu pijamaua călcată la dungă în târgul de la marginea oraşului se vând inimi cumperi en-gros în unele te poţi naşte din nou te ascunzi în spatele lor un fierăstrău îţi numără hoţiileContinue reading

Panza de paianjen p 7

-Voi aţi rezolvat cu pelicula de oscar? S-a căzut pe felie? N-avem timp, totul trebuie lucrat la minută! -Tovarăşi! Tovarăşi! De ce daţi buzna cu pistoalele în mậini? Poporul încă ne iubeşte! Îşi frậnge mậinile Vica sărind uşor într-o parte.Se apropie de geam, încearcă să dea perdeaua la o parte  însă regizorul o prinde deContinue reading “Panza de paianjen p 7”

Pinza de paianjen p 6

-M-a luat valul tovarăşe, vreau să preluăm puterea cật mai repede, vreau să fim acceptaţi atật la vest cật şi la est, mai ales la Moscova înţelegeţi? -Dacă totul merge conform planului, mậine seara veţi lua legătura cu Moscova, veţi discuta în detaliu toate aceste lucruri.O seară bună să aveţi! -Am cerut deja ajutor  tovarăşe,Continue reading “Pinza de paianjen p 6”

Domnule dragă și am ajuns noi doi(poeți ardeleni a se reține) printre unguri. Domnule dragă și ne-a răzbit o foame de ardelean adevărat. Și în Praidul păcii ne-a pus necuratul să intrăm la un restaurant fain(odinioară). Domnule dragă și ne-am așezat la o masă. Înconjurați din toate părțile de trupele raposatului Matiaș. Și domnule dragăContinue reading

[muşcăturile nu au cum să evadeze dintr-un spital de nebuni] chiar dacă se rătăcesc în imensitatea aceleaşi cifre nu îşi mai aduc aminte cum se coboară scările în două picioare sau într-o piele de şarpe? cam aşa mă simt atunci când trec de la una la alta când toate punctele mele de suspensie devin ceaContinue reading

cârmuitor de zerouri . omul care trăiește pe acoperiș delirează să-mi caut un alt continent zice unde amiezile nu m-ar putea orbi mai mult decât zarurile acelea izbite de pod . ar fi mai confortabil un cârmuitor de zerouri un fel de păstor cocoșat de griji care să ducă am(n)arul spre cremene să-l învețe săContinue reading

Enciclopedie balcanică. Dana Fodor Mateescu prin Cișmigiu

Originally posted on Trufe și Aguride:
Comunitatea somnoroșilor bucureșteni (text prescurtat) Mândria Bucureștiului, parcul Cișmigiu, pare un azil pentru refugiații de pe urma bombardamentelor, sau un spital de campanie. Pe bănci, din loc în loc, zac tot felul de oameni tolăniți, fiecare în poziția în care a fost „pălit” în moalele capului, de somn. Unii…

Monolog _ Bietule chip din oglindă, pentru ce mai zâmbeşti? Eu ţi-am pătruns până dincolo de ochi iar acolo se încruntă o lume plină de ascuţişuri, toate împrumutate din adevărurile unui urlet cu bis-uri la scenă deschisă! N-am crezut niciodată, nici unul dintre noi, că viaţa este sau ar putea fi aşa cum o descrieContinue reading

AMELY

Copilăria…. Cậnd am deschis prima dată geana copilăriei mă aflam cu mậinile în nisipul aruncat la poartă în  grămada mare , gălbuie  prin  care îmi strecuram visele degetelor  străvezii : -Ioneleee gậscaa!! Gậsca Ioneleee!! Uitaşi ai? Uitaşi iar? Bunica striga din curte cu vocea subţire,   ochii măriţi şi-au întins lumina spre coteţul denumit pompos staţieContinue reading “AMELY”

Ingeri captivi p 27

Avocatul Stupeanu e primu’ care se întinde, lậngă el încă şase, şapte trupuri vagoane oftậnd la fiecare întoarcere pe şina nopţii, mậinile rămận la vedere , altfel ochiul vigilent va năvăli în cameră gata să împartă drepte şi stậngi după putere. În noaptea mormậntală la zeci de metri pămậnt peste, gậndurile ţi se plimbă aiureaContinue reading “Ingeri captivi p 27”

Când locul nu-mi găsesac Când se-apropie de mine îndoiala şi m-ascult Cum îmi tremură suspine şi tic-tac-uri se opresc, Îmi apar imagini mute, dintr-o lume de demult Şi mă caut printre clipe, unde alte lumi dospesc… M-aş întoarce-n punctul zero, moleculă fără rost Fir de praf bătut de soartă, rătăcind pe la răscruci, Fără soare,Continue reading

Cumințenia sufletului Cuminţenia sufletului Eu n-am ştiut nicicând să te iubesc altfel decât în liniştea nopţilor şi-n graiul florilor, cu grija tainică a sâmburelui convins de rodul său. Aş fi putut să-ţi scriu mii de poeme… Aveam în minte zeci de cuvinte, meşterite de făurari destoinici; dar apusul auriu, mângâiat de ochii tăi, preţuia maiContinue reading

Scrisoare către Tata Scrisoare către Tata ( pentru că Tata e fost eroul meu!) Îţi scriu a nu ştiu câta oară, tată, poate nu vezi, căci nu-mi răspunzi defel… îţi povestesc ce e nou pe acasă, de toate câte ştii, dar nu-s la fel. Aici e criză, tată, este criză mare, ne-ncredem prea puţin înContinue reading

Abia când o să tacă din toate gurile o voi plimba printre degete. Și nicio frică să nu o mai răzbată. Nicio furtună să nu-i mai cadă la picioare. Doar inima mea pe jumătate plină. Cu cel mai lung astăzi din lume! (DD)

Pe aripi de suflet Lunecă cerul, coboară gândul şi tace în liniştea lăsată de timp şi lumina arde (a)prinsă de dor. Sfârâie tălpile. Îmi suflec mâinile cu degetele despicate când scrijelesc cuvinte, în pământ, adânc, cu urme. Aleargă şoaptele pe aripi de suflet, adiate de vânt şi foşnet de ramuri şi trosc… M-am trezit peContinue reading

Vi-l mai amintiţi pe… Arpagic ? Dar pe “şoarecele intelectual”? De ziua Doamnei Ana Blandiana

Originally posted on Gogea's Blog:
       “Prin cultură au rezistat cititorii!” – a spus, printre multe altele: frumoase, sensibile, profunde, grave idei, Doamna Ana Blandiana în conferinţa susţinută miercuri, 9 martie a.c., în seria “Cultura bate Criza“, în Aula Bibliotecii Centrale Universitare “Carol I“. Vreau să depun o mărturie că aşa este. Fără a intra în…

Iubește-mă! Iubeşte-mă! Iubeşte-mă, cât încă mai e vară, acum, cât este timp, şi-n suflet mai e loc! În lumea asta, tristă şi avară, iubirea-i doar monedă, la masa de joc! Te chem, cu plinul simţurilor mele, priveşte-mă în ochi, iubeşte-mă curat, şi nu mă adora, nu sunt o zeie ascunsă într-un templu străin de păcat!Continue reading

Omul cu inima pictată Omul cu inima pictată. El era omul cu inima la vedere. O avea pictată pe umeri, o purta în priviri şi-n palme, doar uneori, când era foarte trist, o ascundea in buzunarul de la piept. Îi stătea bine aşa, şi toţi se opreau uimiţi: ”uite ce om nesăbuit, îşi lasă inimaContinue reading

Iubire Iubire Aş fi preferat să fiu albastrul cerului mângâiat de ochii tăi. Aş fi preferat să fiu frunza de stejar care a murit în palma ta caldă. Aş fi preferat să fiu pasărea care-ţi cântă dimineaţa în geam, sau, dacă nu, pământul pe care au călcat tălpile tale… Aş fi preferat să fiu ploaiaContinue reading

Amely p 1 , fragment

Originally posted on „Ingerii sunt spirite inaripate, prietene cu spiritul tau inaripat.“:
Copilăria -Ionele??? Ionelee?? Unde lăsaşi tată gậsca? Vrei să o omoare autobuzul? Striga bunicul apărut parcă de nicăieri.Pe moment , mă opream speriat din joacă, din visare apoi sileam cậteva cuvinte bậguite printre buze privind spre poartă: -Gâsca?? Gâsca e la staţie! Uitam…

[câinele se răstea la mine de fiecare dată când] atenţia mea distributivă se întorcea odată cu ţigara de foi pe care de altfel o rotunjeam în fiecare seară până când dispunea de o formă perfect concentrică între buze (tigările aşa se fumează mi-a spus odinioară un prieten cu o luciditate uriaşă în jurul ochilor) eraContinue reading

Gândurile mele agățate în lanțuri învăță să putrezească (DD) [desprinderea se realiza în grupuri de câte doi] atent selecţionaţi din fiecare perete ciuruit de libertate dă-te bă din calea împuşcăturilor mele a urlat un miliţian în vârstă ploaia de metal nu este pentru toată lumea şi atunci am închis ochii până am simţit cum îmiContinue reading

răsărit zâmbetul tău a umplut cerul de fluturi zilei i-ai împrumutat răsăritul golul dintre coaste zboară cu un veac înainte se prinde singur în laţul ce strânge urcă atingerea ta pe drum de lumină stă de veghe liniştea în clopotul cu îngeri tac mă întind peste umbra lunii fluturii urcă pe scara de sânge

mersul melcului prin stepă . în țara aceea orhideele înfloresc o dată și bine din când în când un demon le trece peste frunte crezul îmbobocit într-o temniță atins de arșiță nu mai rabdă clovnii care își fac veacul sub lacăte acum a trecut de faza săgeților are cămașă albă surâde la timp și mototoleșteContinue reading

copite ce ard în seara asta caii coboară tabloul se stinge în dor infinit dar lasă iubite ei nu știu să moară tu strânge căpăstrul și dormi liniștit voi pune prinsoare că vin către tine cu patima-ntreagă și sânge regal de n-oi ști să-i număr voi cerne degrabă un crez peste umăr și-un pod înContinue reading

șerpii cerului . fierarii vând o nouă potcoavă în ea e degetul soarelui o legătură de chei și strada care-și duce casele într-un sac la vama timpului . ai aruncat în coșul meu de nuiele tot mărunțișul inimii din când în când o ruletă negociază cu apusul pe zidul nordului apar și dispar vitralii .Continue reading

Uneori îmi sunt extraordinar de insuficient. Motiv pentru care găsesc o tonă de motive existențiale care să mă oblige la veșnicul de astăzi pe mâine. Când poezia nu mai este poezie. Când propozițiile defilează pe stradă cu un cuțit în mână. Când oamenii renunță să-și mai poarte umbrele după ei. Când tu ești mai frumoasăContinue reading

Panza de paianjen p 5

Poveste cu dus întors pentru mucoşi! Îmi zic eu în mintea mea pe cậnd  traversez holul spre ieşirea secundară.Hotelul s-a aprins în febra evenimentelor, treptele sale au devenit negre, verzui, roşii în sậngele celor ucişi , interiorul său gol.E vremea să-mi fac bagajele iar dimineaţa mă prinde pe aeroport răsfoind un ziar socialist pe careContinue reading “Panza de paianjen p 5”

Au înflorit salcâmii Au înflorit salcâmii în vara mea pustie Şi freamătă ciorchinii de-atâta alb nebun, În mine ninge, tainic, cu flori de iasomie Şi de-ai fi lângă mine, câte-aş avea să-ţi spun! Îmi eşti atât de-aproape, dar depărtări ne plouă Şi nu-mi ajung cuvinte, la mine să te-aduc; Am să dansez cu iele-n păduri,Continue reading

Vinovată fără vină Cel mai cumplit moment este atunci când, nu-ţi poţi dovedi nevinovăţia, decât aducându-l ca martor pe Dumnezeu.(Vio Petre) Ce mult mă doare că lumina-i întuneric Şi lumea-i înghiţită de-ndoieli Cuvântul putrezeşte-n mine, cadaveric Şi urlă-n mine-atâţia decibeli… Şi de-aş avea atâtea vini ce mi se strigă M-aş îngropa în mine, să nuContinue reading

Odette vrei să îți sărut inima cât mai sunt în viață?! culmea culmilor o să fie alta să-mi spui nu încă mai așteaptă până când viața ta se sparge în bucăți normale la o distanța egală între prima bătaie de inimă și restul circumcis al lumii (DD)

[te-am rugat să mă asculți cum tac] ca un fanatic inadmisibil căzut din dorință la picioarele de domnișoară ale mesei însă tu nu ai înțeles ce formă ar trebui să aibă o cină de taină prin urmare nu ai dat curs dorinței mele care se transforma tot mai mult într-o nuanță vehementă de roșu apoiContinue reading

Lecţia de iubire Privesc şoaptele cu soarele, din grădina de bujori. Cerul şi pământul erau în complot. Păsările le era arbitru şi dirijor. Spuneau cerului cât să plouă şi când să se oprească. Pământul răspundea înflorind florile. Un curcubeu de culori, zămislit într-o lecţie de iubire. O lecţie într-o limbă în care doar Sufletul ştieContinue reading