Pe sub piele-mi cântă ploaia

Toamna-n oase mi-a intrat,
Pe sub piele-mi cântă ploaia;
N-am manta pentru păcat
Şi s-a stins încet văpaia.
M-aş ascunde sub un nor
Dar sunt lojele-ocupate,
Poate-am să găsesc un dor
Să-mi dea nopţile furate-
Nopţi de vară, fără ceas
Întomnate-acum de ceaţă;
Cum să-mi iau eu bun rămas
De la tine, de la viaţă?
Ai plecat fără să spui
Vara mea, cu macii-n spate
Ţi-ai lăsat lacrima-n cui
Să te simt, nu se mai poate.
Plânge frunza-n crâng pe-un ram
Virusată de rugină,
Antidot, să-i dau, nu am
Şi-ngenunchi de-atâta vină.

M-aş ruga la o icoană
Să înmuguresc o clipă,
Chiar de toamna cu-a ei toană
Îmi frânge câte-o aripă.
Nu m-aude nicio sfântă
Nu mă vede Dumnezeu
Toamna scâncetu-şi împlântă
În, sărman, cântecul meu.

versuri – Vio Petre10175047_846240925392315_8950177541325952564_n

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.