Anotimpul meu albastru

Cad perdele de-ntuneric, agăţate-n Carul Mare
Peste fruntea-ngândurată, peste ochii fără somn
Anotimpul meu albastru stă pitit între hotare
Îmbrăcat la patru ace, cu alura lui de domn…

Colivia mea de toamnă are frunze la ferestre
‘ngălbenite de şofranul toamnelor fireşti, ce vin,
Eu păstrez o diademă de maci roşii, ca pe-o zestre
Ce-am primit-o de la vara tapetată cu venin.

Funigei îmbracă trupu-mi, aştepând momentul serii
Când alaiul va pătrunde c-un buchet de busuioc
Toamna o ascund în temniţi, bucuria revederii
Îmi pictează colierul lacrimilor cu noroc.

Mă îmbăt cu vise stranii din buchetul de mireasă
(Este alb ca noaptea albă ce o port de când mă ştiu)
Anotimpul meu albastru, te aştept, să-ţi fiu aleasă
Cât mai eşti pe lângă mine, tânăr şi atât de viu!

Trece-n lanţuri, prins de ploaie şi de vântul nemilos
Biată frunză trecătoare, mire-abandonat pe jos…

versuri – Vio Petre10175047_846240925392315_8950177541325952564_n

Advertisements

Published by flo76

Lipsit de complexe pe un fond timid unii bibliotecari ar zice ca is agresiv sunt eroul meu din nou, tot ce zic e zid cand sunt treaz par tras, cand sunt tras par tras in vid. C&M

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: