Hai, încearcă-mă, iubito, dacă-s demn de ochii tăi Şi priveşte-mă acuma, când, doar cu un ochi mai poţi, Să te uiţi urât la mine, că erau aşa de răi, Că stăteam în frig şi ploaie, să pândesc a’ tale porţi. Într-o seară, stând la gard, sprijinind o şipcă ruptă Şi uitându-mă la stele, precum boiiContinue reading

trecere la malul înserării lumini se sting în oglinda râului două felinare petrec cântecul pietrelor în aval de infinit inimi ascunse-n scorbura îmbrăţişării măsoară pulsul rar al arborilor aerul desfrunzit de păsări îşi născoceşte zborul din pântecul lăptos al cerului tăcerea se cuibăreşte în cuvinte înfrigurate ochi de speranţe ancoraţi în măduva râului se îmbarcăContinue reading

hai să-mi povesteşti despre trupul ei îngăduitor ai vrea? ai vrea să-mi vorbeşti despre acel lucru foarte puţin de povestit mai ales că plouă şi apa are zece etaje înălţime cu sute de camere goale aruncate la tot pasul ca nişte trupuri de animale sedate pentru a preveni muşcăturile de orice fel cu palmele legateContinue reading

Dar, pentru mine ninge fără rost… De aş descoperi acum lumina Mi-aş îmbrăca şi visele-n senin Era o vreme când sfidam şi vina Că râd prea mult, că toate-mi sunt prea-plin… Când primăvara înflorea zănatic Cânta pădurea, nopţile zburau Cu aripi argintate, fantomatic Mă îmbrăcam în stele şi să-mi dau Un pic de verde îmiContinue reading

ecstasy mă desfaci din sângele acesta mai roşu decât durerea suprimată îndelung cu dinţii îmi cauţi inima flămând cuvintele mi se lipesc de piele moi umede şoptite carnea mea sfâșiată animal blând supus sacrificiului nesomn nelinişte mult prea mult niciodată de-ajuns tu

de fiecare dată când tac vine cineva pe jumătate el însuşi şi îmi vorbeşte într-o limbă moartă despre importanţa normalului care stă întins şi nemişcat în obrazul meu probabil s-a târât pe lângă vreun ospiciu până când s-a lipit de el toată splendoarea bolii iar acum animat de o principială stare de fapt a ieşitContinue reading

SEARA DE LECTURÃ mă citeşti de sus până jos de la o pagină la alta fără să clipeşti (deşi aş prefera să iei o pauză să înţelegi poemul din creştet până în tălpi) mă răsfoieşti în fiecare noapte cu aviditate şi poftă îmi desprinzi cuvintele de pe buze şi le răsuceşti într-o ţigară cu gustContinue reading

În umbră-mi gândul mi-ai întemniţat culorile într-o noapte a nălucilor dansul a împietrit pe-o margine de răzor păşesc printre umbre şi nu-mi găsesc anotimpurile amante de ieri de-o veşnicie în lumea tăcerilor îndoliate se pare că te-au supărat culorile cu obrăznicia lor de-a te subjuga până la sufocare erai sclavul lor de-o viaţă şi-o moarteContinue reading

A doua poveste care m-a impresionat profund aparţine lui Mateş Ioan, fiul lui Mateş Samson, împuşcat în Poiana Horii, în Noaptea de Înviere 1945 de români şi de sovietici în faţa soţiei şi a copiilor. Mateş Ioan a găsit o rămăşiţă din credinţa originară în sinuciderea părinţilor lui Mihai, soţul Lucreţiei Jurj. Lucreţia Jurj aContinue reading

Să te…să mă! Să te adun din cioburi de odoare ca să-mi îmbăt corola-n vechiul burg, acolo unde trocul e în floare cu tot ce-a zămislit un demiurg… Să te miros pe fiecare parte şi să îţi gust culorile cereşti chiar dacă nebunia ne desparte îţi sunt răspuns la tot ce îţi doreşti. Să măContinue reading

umblu şi totul se sfărâmă sub paşii mei sunt un umblător şi din cauza mersului meu obscen la suprafaţa pământului simt cum lumea se desprinde până la os şi cade ca o arsură într-o inimă subterană care bate de două ori mai mult pentru a scoate pământul afară (DD)

Lacrimă de cuvânt Când pe braţe-mi porţi cuvântul amorţit de-atâta frig Eu îmi răstignesc poeme şi tăcerile îmi strig; Ne-au murit, în somn, licornii şi legendele s-au stins Când trădarea şi păcatul, peste frunte ne-au atins. Şi în noi, nu-s anotimpuri, timpul s-a oprit în loc, Umbrele ne sunt străine, vitregite de noroc; Albatroşii nuContinue reading

a bătut cineva la uşă dar eram prea departe să mai întreb ce vrea îl simţeam cum împroşca lumină din toţi porii pielii acoperite de câteva resturi textile cărora le spunea în şoaptă haine la câteva zeci de mii de secunde de locul unde dormeam în fiecare seară se furişa ea cu picioarele atât deContinue reading

nu știu să te iubesc altfel strangulez această iubire cu mâinile goale serial killer întors iar şi iar la locul crimei îi deschid venele şi sorb nebunia în cuminecături îndelungi nu știu să te iubesc altfel te cuprind în pumni şi îmi spăl inima în fiecare dimineaţă cu tine

”trei zile mai târziu o femeie plimba zăpezile prin arșiță brrr de-aș avea un coș să încapă toate poate un corset să le strâng în același glas imaginea asta de efect îmi îndrepta umerii purtam o rochie senină și ultimul tău surâs apoi am împachetat sentimentul meu de grație în lacrima ambroziei…” G.Z.

Străină . – Mi-e greu să port, iubire, un lanţ cu flori de lună, Să-l fac să strălucească pe-o inimă nebună, Mergând printre amurguri să ia cina cu tine, Deşi cetatea-ntreagă-i pierdută sub ruine! . – Aşteaptă-mă diseară, dar încuiată-i poarta, Iar scările-s ascunse şi nici nu-i cina gata; Eu sunt un lan de gânduriContinue reading

când ai reuşit să ajungi parcă toate drumurile se strânseseră în tine ca nişte riduri pe un obraz scăpat din braţe şi zău dacă nu mă inspiră să îţi scriu în fiecare zi pe la ora asta când nu e nici noapte nici zi când ne dăm întâlnire în sufragerie şi dăm târcoale sticlei deContinue reading

Ingeri si larve.

-Stai liniştit, stai acolo! Îmi vorbeşte Zamfir ajutậndu-mă cu lingura de supă.Stai cuminte că te iubeşte Domnul Isus.Cred că a oprit toate vagoanele cậnd ai căzut. -Mă doare spatele omule, am crezut că-s dus.Dacă scap de aici mă duc la prima mănăstire şi pun zeci de acatiste. -N-ai timp de acatiste, avem treabă! Multă treabă!Continue reading “Ingeri si larve.”

„Era Duminica dimi­neata. Fetita se trezise si, asezata pe pieptul lui, ii in­chidea ochii cu manutele si ii poruncea: cunca-te, tata, cunca-te. Avea doi ani. Alaturi, mama isi alapta pruncul. Era atata liniste in casa, in sat si parca in lume. (…) Securistii s-au repezit la poarta incuiata si o daramara. In casa, Ghita adunaContinue reading

Terra 2

-Apă aveţi? Apă de băut aveţi? Vậnzătorul se uită mirat în stậnga, în dreapta, culege priviri , reproşuri apoi ridică din umeri către femeia care se linge pe buze cu toată forţa.. -Nu avem, dar treceţi mai tậrziu.Poate facem rost. Femeia e tậnără , mult prea tậnără, vậnzătorul trecut de 40 de ani încărunţit, aplecatContinue reading “Terra 2”

dacă plecăm dintr-un deci cu o suliţă în mână putem deduce clar ce o să urmeze sinea mea intră în sinea ta până când devine un singur val de asalt care o să te iubească din toate părţile unei portocale (DD)

Amely, fragment.

Apropo de şcoală, în afară de portar nimeni, sau aproape nimeni.O domnişoară plinuţă, se plimbă pe coridorul lung  aşteptậnd ceva sau pe cineva: -Dacă nu vă supăraţi, pe cine căutaţi zic eu.Am fost chemat de domnul director , nu-l găsesc.. -Îl caut pe Ion Bărbulescu, dumneavoastră sunteţi?întinde mậna mică şi moale  apoi se răsuceşte peContinue reading “Amely, fragment.”

o să te strig și frigul o să-mi curgă din gură ca un infern pe care numai tu îl poți smulge și arunca la pământ ca pe o ultimă țigară apoi când nu o să mai rămână niciun drum de făcut un străin urmează să ne acopere sub pașii lui toate cuvintele care simt începutulContinue reading

când mă sufoc de teamă şi cerul se coboară strivind acoperişuri şi cuşti de şobolan când dăngănit de clopot mi-e inima ce urlă şi ochii-n întuneric se-agaţă de tavan eu doar o mână slabă abia mai pot s-aşez pe fruntea unui înger băiatul meu visez şi-ncet se urcă cerul lumină prin ferestre îngerul meu copilulContinue reading

Panza de paianjen

Viespi mari se înfig în autobuz, în primele două camioane , în al nostru.Ţipete, panică , trupuri aruncate unul peste altul în valuri de sậnge.Ilinoiu deşi rănit ridică măinile sus trecậnd în fugă pe lậngă autobuzul ciuruit. -Staţi mă! Staţi mă că nu suntem terorişti! Staţi! Cade împuşcat la cậţiva metri de mine, la felContinue reading “Panza de paianjen”

-Nu mai dau bagajele jos pentru nimic in lume ! Uite că plecăm ! Sfinte ! Ce zi nebună ! Trenul prinde viteză,dar prinde viteză şi puţin rumoarea păleşte.Radu se ţine de uşă, e furios din cale afară iar Iulică râde pentru prima dată.Amely a adormit pe sacoşe iar noii săi prieteni se ţin înContinue reading

Scrisoarea lui Mihai Bendeac Vineri seara am oprit la o benzinărie ca să alimentez scuterul (folosesc rar în perioada asta “decaportabilă” căci cu motoreta e mai simplă viața în oraș). Pun eu 3 litri fără plumb și intru să plătesc. În fața mea, o doamnă. Achită. Scot și eu banii din buzunar și n-apuc să-iContinue reading

Dreaming Once Again De te-aş chema, eşti prea departe (Mi te-au furat din braţe iele); Ocean de lacrimi ne desparte. Orfanu-mi suflet în atele Mai bântuie-n cetatea-n care Te-au exilat blesteme blonde; Îmi plânge pasul pe cărare Printre zeiţe pudibonde. Doar nopţile sunt ale mele De-aceea eu mă rog la lună, Să-mi dăruiască pat deContinue reading

juste a dream îmi contopesc visele cu dorinţele tale să nu mai strige noapte la mine că singurătatea mea ucide nu m-ai auzit când ţi-am acordat notele pe trupul meu ţi-am atins buzele cu o floare de lotus, pe ochi ţi-am desenat albastrul lagunei în care facem dragoste, să nu cumva să uiţi locul undeContinue reading

un alt fel de-a pleca (mamei) într-un săculeț din pânză ai strâns câțiva sâmburi de cireșe nu i-ai numărat niciodată până când într-o dimineață o pasăre necunoscută și-a făcut cuib la fereastra ta din fiecare sâmbure va crește un cireș mi-ai zis din fiecare cuib va zbura o pasăre și eu te-am crezut și-am plâns

pe tine cine te tratează de dor? umbre moi se preling stinghere tic-tac-ul unui ceasornic desface inima în secunde hulpave pereţii albi mă strâng cămăşi de forță uzate de prea multa folosinţă zambetul tău fad spânzură inutil intr-un tablou de Dali fermecător de absurd creierul meu apropo pe tine cine te tratează de dor?

Încă mi-e bine . Ploua în păduri uitate în mine, ploua ucigător de cuminte, mă rugam să nu vină potopul să mi te-alunge din minte, era noapte şi tot încercam zidul cetăţii de ceară când prin ierburi otrăvite zăream doar o umbră uşoară. . Am ucis rădăcina unui curcubeu din munţii de zahăr apoi amContinue reading

băi și ce întuneric îi curgea din gură ca un fel de sânge sau doar un altceva construit din imaginație pentru lumea de dincolo unde numai ea știa cum să umble dezbrăcată printre cuvintele mele (DD)

Cuvânt înainte Grupurile de rezistenţă armată din sud-estul Munţilor Apuseni În toţi munţii României, timp de două decenii de stăpânire comunistă (1944-1962), au acţionat grupuri de rezistenţă armată. Şi nu numai în munţi, dar şi în păduri, în sate şi oraşe. Într-un raport din 1959, Securitatea dădea un număr de 1.196 de grupuri şi organizaţiiContinue reading

Şi încă ceva înainte de marele salt printre etaje. Pentru că în realitate totul se reduce la un absurd atât de mare încât este capabil să ne consume pe toţi. Şi când noi nu mai însemnăm nimic Când străzile sunt doar nişte obiecte decorative în golul lumii ei bine atunci înseamnă că şi bătrâneţea aContinue reading

Băsescu :”Kovesi – maimuță, Hans Klemm – destabilizator, tehnocrații – pentru țările bananiere”

Originally posted on Politica ta:
Dizolvam parlamentul dacă se jucau cu mine Ponta a plecat demn de la guvern Procurorul șef al DNA e o maimuță care face jocul puterilor occidentale. Angela Merkel e o demagoaga Ambasadorul Statelor Unite e un obraznic Solutia cu tehnocratii e pentru tarile bananiere Am vazut multa lume oripilata de afirmatiile de…

cândva întotdeauna m-ai cerşit cu ochi aprinşi palmele mele ca nişte păsări oarbe s-au oprit adesea doar la un gest distanţă de umerii tăi uneori eşti atât de aproape încât îţi respir dorinţa ştiu ce gust are sărutul tău pielea mea îţi ştie atingerea te-aş putea învăţa pe de rost şi te-aş putea recita psalmContinue reading

DAR LIPSÃ într-un târziu ai să mă uiţi dar îţi voi rămâne întotdeauna vagă nelinişte într-un târziu ai să mă transformi în amintire dar ai să tresari doar la gândul că sunt eu știu că tu ai să mă simți pentru tot restul vieții tale așa cum un soldat abia întors de pe front îşiContinue reading

Chanson de Nuit et Chanson de Matin Eu am cântat doar vara-n care te strecurai la mine-n gând Şi-n fiecare notă, lira te întreba de vii şi când? Pianul suspina pe clape, rănit de-o falsă uvertură Tu încercai cu o vioară să-mi laşi un anotimp pe gură. Regina nopţii sunt acuma şi nu mai ştiuContinue reading

Macii verii mele Mi-a înflorit azurul în macii fantomatici Albastrul a mai plâns o ploaie-n asfinţit Tu ne-ai pictat, iubite, atât de enigmatici În sângele din macul atât de cuminţit. Trecuse vara noastră cu amintirea lunii Ascunsă-ntr-un sonet, brăţară de lumini Doar stele mai aşteaptă-n arcadele genunii În care m-ai împins printre atâtea vini. Că,Continue reading

Iadul este pe pământ Plânge toamna că-i orfană de prea mulţi vlăstari uscaţi În pârjolul de blesteme, ce le-a frânt aripa-n zbor Plâng părinţii fără lacrimi, că li-s fiii, azi, plecaţi Şi nu-i nimeni să le-audă strigătul şi al lor dor. Iadul este pe pământ, focul pârjoleşte vise Şi durerea-şi face loc, printre oase dezgoliteContinue reading

Prima gazdă, undeva la ieşirea din Sibiu către Braşov , o cameră micuţă, un pat dublu şi un dulap cật zilele de anului. Patul avea găuri mari în el, partea de la perete mai înaltă, un loc ideal pentru strậns fete în braţe..Singura problemă că nu se avậnta deocamdată nici o fată prin zonă. -PatulContinue reading