Ingeri si larve.Final

Trenul se pune în mişcare încet, gara se topeşte în smoală curg pale de fum odată cu paşii în fier de şină.

-Uite planul: sărim în Dunăre.Asta după orele 2 noaptea.Pậnă atunci stai lậngă mine şi roagă-te să nu fim prinşi.

-Ăsta e planul? Eşti nebun sau doar te-a lovit aerul libertăţii?  O să zburăm pur şi simplu?

-Nu fi tậmpit şi ascultă-mă! Trenul încetineşte către cot, acolo sărim mă! Ai curaj sau cedezi?

Mă scurg odată cu trenul în noapte tremurậnd în fiecare cot de linie ca o pendulă sinistră ce bate clipe de viaţă sau moarte.Spre ora 12 sau 1 adorm, vise mari se umflă direct din creierul meu creeindu-mi coşmare adậnci legate strậns de ape negre, vele negre.Ca un făcut, după Turnu Severin  trenul încetineşte , moţăie pe şine ca un om beat spre disperarea  crescậndă a lui Zamfir:

-E bai! Ne-au descoperit! Dacă n-ajungem la punct suntem ca şi morţi!

-Ai ales porţiunea cea mai lungă de înnot.Acum îmi dau seama că în urmă cu ceva timp treceam pe aici spre Craiova.Atunci trăia tata..O să murim..

-Se văd lumini? Ce-s acolo ? Securişti?

-Ne caută, pe noi ne caută!

Cu 5 minute înainte de podul cu pricina transpirăm a disperare odată cu teama că prinderea noastră e aproape.Zamfir a deschis uşa vagonului apoi şi-a făcut o cruce largă cật toate zilele sărind.Urmam eu căci deja militarii se apropiau  cu repeziciune şi nu mai aveam scăpare.

Tocmai atunci s-a lipit de mine o arătare  murdară, cunoscută-mi după voce:

-Sari copile! Sari nepoate că-i căpitanu’ după noi!

Zbor secundar, primar sau cum Dumnezeul mă-sii o fi! În cădere reuşesc să-mi luxez umărul odată cu ploaia de gloanţe ce mătură luciul apei.Dureri criminale mă străpung, parte din mine vrea moartea, cealaltă parte cere insistent viaţa forţậndu-mă să înnot a disperare.Un punct negru străbate apa la metri distanţă de mine într-un vuiet greu de descris.Mậinile dansează obosite în carnea Dunării, mă rotesc pe spate, pluta îmi adună carul mare  şi carul mic spre geana ochilor apoi reiau drumul ca un rob spre nicăiri.Zậmbesc strậmb acoperit de ape , sunt deja suspendat între două ţări prietene şi totuşi duşmane aşa cum n-am fost niciodată în scurta mea existenţă.Dacă mor şi e foarte posibil străfunduri abisale mă vor cuprinde  tacit ca la începuturile mele intime.Fiecare muşchi încordat înseamnă durere şi facere, cậntec în geamăt apoi cădere.Nicăiri e aproape malul pe care-l ating la 15 sutime din ce mi-a mai rămas, nimeni nu vine din spate odată cu ziua care se naşte.

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s