ţi-aş deveni terestru

să pun capăt cumva acestui război rece tăcut
în care fiecare din noi stă cu arătătorul armat
să schimb această întâmplare predestinată
unde aşteptarea eonică ne scufundă încet
cu inelarele doar cruţate să împungă cerul
cerşind clemenţa începuturilor de lumi androgine
ţi-aş deveni iubito trup ghemuit de frici ancestrale
sub aluniţa sânului stâng să-mi număr fericirile tartinabile
dimineaţa în patul tău lângă ceai
dar continui să mă prefac a nu exista
păstrez oglinzile acoperite
îmi şterg meticulos amprentele de pe fiecare sărut străin
din principii bolnăvicioase
concepute de filozofi repetenţi la eternitate
incapabil să mă trezesc dintr-un vis anonim
fără finalitate previzibilă
dar poate suntem doar spectatori clandestini
pe rânduri diferite la un film infinit D
cu singurătatea în rol principal
iar pe hol dumnezeu vinde popcorn
numai celor cu bilete rezervate online


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s