bineţe

tu mă trezeşti
cu abur de poezie
chiar atunci izbăvită
prin locul strâmt
dintre tine şi eternitate

lângă cafea pare mică
desuetă
pentru hârtia îngălbenită
din sertarele minţii tale

nici nu-mi vorbeşti
de teamă să nu scuturi
petalele de trandafiri
pe care mi le-ai prins de vise
ieri
şi alaltăieri
în toate nopţile
de când ard trecuturi în patul tău

gustul poeziei fierbinţi
împletit cu cel de cafea
al sărutului
urcă în mine
ca un fitil aprins

mă izbeşte
dă cu inima mea de pereti

taci

aduni firimiturile
câtorva litere
şi-mi zâmbeşti

bună dimineaţa viaţă

 

 

 

după fluturi

ieri te-am surprins
sculptând fluturi
sângerai pe aripile lor
dăltuite din carne
senină
ca o simfonie
ruşinea te părăsise
subit
fluturi albi
peste sânii tăi desenau palme
mi-aş fi dorit
să te pot condamna
să te ucid
să te renasc
să te exilez în nimic
şi câteva veacuri
am adormit
cu revolverul în gură

resemnat
în al noulea cer
am alergat fericit
după fluturi

fluturii tăi


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s