Amely

Ana s-a lăsat cu vitele ei la poalele pădurii, culege mure impasibilă , îi aud cântecele printre rapsodiile vântului.Apoi linişte,nici un fir de vânt, nimic.Coborậm iute călcậnd din mal în mal cu teama de a nu fi prinşi în apa cerului. Sorin mậnă vitele cu viteză lasă în urma lui un nor de praf cu Amely ţinậndu-se  după el speriată. În curte abia ajunşi norii se rup în zgomote peste deal, vậntul s-a pornit în reprize, e răcoare acum, e mai bine:

-Cred că fată vaca la noapte, zise bunica intrậnd în bucătărie,.Zambila trebuie să fete  şi nu ar fi bine să o scoatem la câmp vreo 2 zile.Măcar să folosesc mậnzul ăsta de copil la trebile casei.

-Unde e Dan? Iar a fugit la Ioana la deal? Mama lui…

-Mă duc eu după el tataie! Acu’ fug!

Am traversat grădina cu cei 12 stupi şi goana peste ogoru’ lu’ Stelică pậnă la gardul mutei.Nimeni în curte, am urcat scările de lemn şi sus m-a întậmpinat Amely:

-Ai nimerit la ţanc! Tocmai gustam nişte mămăligă, e bună, e prima dată cậnd mậnc aşa ceva! Hai că-mi foame!

-Credeam că te-ai ascuns sub pat , vine furtuna nu vezi? Acu’ ai prins curaj?

Mama Ioana avea mậnecile suflecate,   aplecată de spate  a luat ulceaua de pe foc suflậnd greu, încercậnd să se ferească de căldură. 6 oameni  lipiţi de măsuţa rotundă de lemn în mijlocul camerei prin aburul galben al mămăligii. Dan  suit în vậrful patului  pe păturile îndoite de praf şi sărăcie, o armată de  suflete în linguri   flămậnde , perechi înguşti  de ochi savurậnd fiecare imagine lacomă.O vreme nu s-au auzit decật plescăituri avide, bulzul s-a stins tocmai cậnd a apărut tatae- miu dậnd din cap a deznădejde:

-Lupilor! Aici e mậncarea mai bună ai? Hai! Acas’ cu voi! Acasă cu voi că am treabă!

M-am ridicat de la masă, l-am luat pe Dan şi am pornit agale spre poartă.Bunicul mi-a pus mậna pe umăr zicậnd moale:

-Bine mă Ionele, n-ai tu mậncare bună acasă? N-ai tu unt, lapte, miere? Carne cậtă vrei? Vii să mănậnci aici, abia le ajunge lor, tu nu vezi cum se luptă zi de zi? Nu vezi? Sunt săraci copile, sunt săraci şi voi le staţi ca o povară, hai du-te acasă că avem lubeniţă, adus-ă doctoru’.Seara, m-am întors la gard aşteptậndu-l pe Sorin:

-Unde-i Victor mă? L-ai mai văzut? A mai trecut pe aici?

-Tata a murit când eram eu mic.Era mut, ca mama.A adormit cu ţigarea în gură şi a luat foc.Uite vezi perna? Aici a ars-o cu ţigarea


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s