Amely

-Păi plouă, ce să facem? Tu ai treabă?

-Am .Vrei să mănînci?

-Mmmm! Vreau ! Voi aveţi mîncare bună.Bona totdeauna aduce mâncarea împachetată de la Bucureşti.Vreau să mậnc boacă cu miere sau mậncare de roşii la tuci..Mmmmm!!!

-Eu nu am avut bonă.Eu am crescut cu bunica şi mama mea..Mai mult cu bunica..Aici am crescut eu şi mă bucur din tot sufletul.

-Lasă că aici e frumos.La noi miroase a cărbune, zăpada e neagră..Oamenii sunt mereu necăjiţi cậnd intră în şut, iasă de acolo negri de la cărbune, unii nu mai iasă deloc..

-Hai la bucătărie, miroase frumos deja.O să te înţepe fumul albastru dar măcar mănậnci bine, bine.

Intrăm în bucătărie printre vase, ulcele, doi pisoi fătaţi de o lună ,lipiţi  în căldura vatrei şi   bunica:

-Maică, adusă-şi fata aici în fum,ia tu şi pune pe masă afară de mîncare.Ai lapte cald, mai sunt niste ouă în tigaie, taie  două roşii că nu îmi văd capul de trebi! Acu’ vine de la cậmp Aurel şi masa nu-i gata..

Pătura de nori zdremţuită  aruncă  ultimii  stropi , soarele se strecoară  timid în  raze călduţe.Picură lumină şi căldură prin lanul de noroi şi apă, arde ochiul de cer împingậnd norii dincolo de Rădineşti.

-Mergem acolo ? Sunt foarte curios cum se fac copii.Mergem ?

Am sărit peste bălţi , poarta masivă de fier am deschis-o uşor şi fuga în dormitorul mic unde îşi avea locul bona fetei:

-Să taci, orice ai auzi sau vedea!

N-a durat mult şi bona a apărut în cameră trăgînd pe cineva după ea,pesemne un bărbat.S-au uitat de jur înprejur apoi şi-au aruncat hainele  şi pune-te pe treabă!.Amely mă ţinea de mînă strậns şi poate am fi stat aşa multă vreme dacă nu se auzeau ţipete afară, strigăte:

-Colonelu’, îl muşcară nişte albine şi e leşinat în grădină! Apă repede! Repede că moare colonelul! Cheamă salvarea!

Bunica era deja în grădină cu domnul colonel în braţe printre albinele furioase, doamna Anica s-a lipit de picioarele întinse ale soţului ei, erau toţi trei căzuţi acolo lậngă gard încercậnd să-l salveze:

-Duceţi copii de aici şi chemaţi salvarea! Repede! Repede că moare!

Am apucat să-l vedem adus pe braţe de vecini , Amely s-a repezit către el deşi omul era inconştient.

-Avea probleme cu inima? Unde e salvarea? Unde este fata? A ieşit bona pe sfert îmbrăcată..Unde e fata?

Salvarea a venit foarte greu din cauza drumului prost iar doctoriţa s-a urcat alături de el.Albă la faţă, Amely se uita lung după maşina prăfuită , căzută într-o poveste cu un final nefericit.Apoi spre seară, bona a pregătit-o încet şi duse au fost la Petroşani. Mă uitam lung în şarpele drum infinit aşteptậnd o voce sau un sunet.Nimic, casa goală, moartă în pereţii de piatră stătea acolo martora unei vieţi la început, unei vieţi la final.

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s