Ingeri si larve

Ninge, ninge atật de tare încật trebuie să-l scoatem pe Vasile din cripta unde se aciuase ca să nu se sufoce.E galben la faţă iar lậngă el zace un femur gălbui spre pămậntiu, rậdem şi-l ridicăm deasupra capului ca pe un trofeu cậştigat într-un duel aprig.Preotul se uită urật la mine apoi la Mihu, pufneşte din ambele nări ca un taur furios apoi loveşte cu pumnu’ în peretele tranşeului , noi nu-l băgăm în seamă.Foamea şi frigul a redus la jumătate efectivul, restul au făcut ruşii şi dizinteria ce macină fiecare pereche de pantaloni, fiecare picior de om cật de cật prezent acolo.Mihu are o rană la pulpă căpătată într-o încăierare prin linia ungurească iar în mậna dreaptă strậnge o ureche pe care zice că a tăiat-o de la unu’ pe nume Loţi.Nu ştim ce vrea să facă cu ea dar e tare mậndru de trofeu şi n-o lasă din mậnă pận’ primim ordinul de retragere.Rar de tot trece cậte o vulpe peste linii.Limbile arse de foame cer carne, animalul dispare ca o nălucă urcậnd şi ieşind din gropi.

-Ne retragem! Plecăm de aici!

Vasile se uită ciudat la căpitan apoi la preotul care roade încă de dimineaţă la o bucată suspectă de carne, probabil un rest dintr-un cal sau un şobolan.Sunt multi şobolani pe aici , atật de mari că pot hrăni o mậnă sănătoasă de soldaţi pierduţi prin stepa calmucă.

Ceaţă, frig , foame.Trei lucruri pe care le urăsc din tot sufletul, dincolo , în cotul făcut de tranşeu se ceartă căpitanul Bunea cu un ofiţer german impecabil îmbrăcat.Acesta din urmă rậde de noi şi spune că ruşii au fugit care încotro şi nu vor ataca decật desculţi şi cu două tancuri rupte în şenile.Neamţul ne scuipă, ne înjură şi ne face albie de porci apoi dispare. Acum luptăm pentru o bucată de carne verzuie, luptăm cu frigul care ne rupe sufletul în zeci de bucăţi, luptăm cu dorul ce macină inima piesă cu piesă pậnă în momentul cậnd o transformă în masă sậngerie. Urmează curgerea sovietică care se petrece iute, valuri, valuri de avioane şi tancuri se scurg peste noi topind totul în faţa lor.N-au milă, n-au frică de nimic, se aruncă în faţa mitralierelor germane ca nişte copii smintiţi…

-Retragerea dincolo de bariera de copaci! Strigă căpitanul apoi îl saltă pe Mihu de guler împingậndu-l din spate.Vasile îşi tine puşca mitralieră  pe umeri , preotul dă din mậini a disperare mậncậnd zăpadă de cậte ori are ocazia.Cine a rămas în urmă e prins de tancuri, se aud urlete animalice, zăpada devine roşie ca macul iar exploziile ridică maluri de pămậnt în dreapta şi stậnga.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s