13

Zgomotul se propagă de două, trei ori.Cad în gol printre cadavre, leşin.Tone de praf mă învăluie lăsậndu-mi porţiuni de vedere.Ca într-un vis cineva îmi întinde mậna, o mậnă mică colorată în roşu şi alb , în moloz.Fata n-a murit , spre nenorocul meu n-a murit şi acum mă salvează din dărậmături.

-Te-am violat şi tu mă salvezi ? Întorci soarta pe dos ?Sau e doar un plan diabolic ?

-Păi.Păi tu o să mă scoţi din oraş.Eu ţi-am plătit preţul tu mă scoţi din oraş.Clar nu ?

-Bine îţi şade, eşti tậnără, cum crezi că vei scăpa din mậinile ăstora ? Cum crezi că vom scăpa din mậinile lor ?

-Nu mai sunt virgină, am petecul de cearşaf în buzunar, n-au ce-mi face.Apoi vom scăpa prin centrul de refugiaţi în fostul mall.Acolo vom merge !

Mă tậrậie printre mormane de moloz, călcăm des peste cadavre ca să ne oprim în poarta primului centru de refugiaţi.

-Ce doriţi ? N-avem nimic !

-Măcar să-mi încarc telefonul mister.Aveţi curent ? La noi s-a luat de o săptămậnă şi vreau să vorbesc la telefon.Vă rog! Se strậmbă fata privindu-l în ochi pe individ.

-Ce dai? Nu-mi veni cu bani că nu-mi folosesc.Poate doar să mă şterg la c.r cu ei.Ce-mi dai?

-Am o sticluţă cu vin.Vin furat dintr-o biserică vrei?Scoate sticluţa plimbậnd-o pe sub nasul aceluiaşi tip.Vrei?

-Numai o oră! Apoi sticla! Dă-mi sticla!

Poarta se deschide încet permiţậndu-ne să intrăm în fostul centru comercial.Pereţii au căzut laţi după cutremur iar uşile –s sparte de jos pậnă sus.Un alt individ ne face semn să ne grăbim căci e deja ora cậnd trebuie să-şi facă rugăciunea.

-Oare America mai există? Oare..?

-După cum arată ziua de azi mă cam îndoiesc.Aici făceam cumpărături, la dreapta era piaţa de flori.

-N-a mai rămas nimic.In locul florilor un maldăr împuţit de vegetale stricate, pline de cadavre.

-Aici mi-am cunoscut fosta nevastă, îţi vine să crezi?  Stătea acolo cuminte aşteptậnd o floare promisă.Aştepta să mă decid, să o scot la un suc şi un film.Acum uite!

-Nu te mai plậnge atật!  Să mergem !

Centrul geme de oameni întinşi pe jos printre saltele murdare, copii muribunzi, militari , bătrậni ce vor muri de foame cật de curậnd.Din cậnd în cậnd cậte unul dispare luat de miliţie iar eu nu mă pot opri din întrebări:

-Unde-i duc ? Ce fac cu ei ?

-Tu eşti prost ca noaptea.Îi împuşcă !  Ce e aşa greu de priceput ? Îi pun la zid, nu mai este mậncare, nu mai este apă.Gata !


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s