Ingeri si larve

-Nu ieşiţi afară la noapte pentru nimic în lume! Faceţi focul în vatră şi nu adormiţi! Uite aici puşca de vậnătoare a tatei, vin mậine să vă duc la tren..

Dispare încet printre crengile căzute, ninge cumplit de tare pe-un cer  orb în noaptea care se aude căzậnd pas cu pas..

-Ce se petrece aici? Rupe Vasile tăcerea..De ce stăm la cutie ca raţele la bậlci duminica?

-Mă tem că nu avem de ales, ai văzut urmele? Te-ai uitat de bine de rău în jurul covergii ăştia? Te îmbii să pleci, să vezi ce urmează..

-N-am să stau aici aşteptậnd dimineaţa sau mai rău potera.Vreau să plec! Vreau acasă! Put! Sunt sătul să tot merg ca un jidov rătăcit în lume!

A căzut lumina zilei de tot, aprindem focul atật cật să nu îngheţăm  Aurel verifică arma pentru a mia oară.E speriat pentru prima dată în viaţa lui de cậnd îl ştiu şi tremură.Ce-l sperie atật de tare? Potera? Frica de întuneric?..

-Părinţele de ce te temi? Întreb eu pierit de frică..Potera nu cred că va încerca ceva noaptea asta, se lasă cu furtună..

-Potera nu, lupii sigur..Dacă mă tem de ceva mai tare sunt lupii siberieni…Dormi! Vom avea mult de furcă în curậnd!

Mă las purtat în vise minute bune, apa neagră a nopţii se scutură odată cu mậna ce mă readuce la realitate:

-Trezirea! Trebuie să stai de pază auzi? Vasile se trage mai deoparte nu înainte de a-mi pune arma în mậnă..

-Unde-i Aurel? A ieşit afară?

-E undeva în spatele coşmeliei, strậnge vreascuri, tu vei rămậne de pază! Dacă dormi ne-am dus auzi?

Aurel aprinde focul apoi mă bate pe umăr şi se vậră sub cergă.Rămận singur în întuneric, pun cậte un vreasc pe foc apoi pleoapele îmi devin plumb.Capul se duce greu într-o parte iar vocea coboară sau urcă din depărtări:

-Nenorocitule! Ai adormit şi s-a stins focu’! Ne mậncă lupii cu tine dormind!

Afară se aud urlete, schelălăituri , focuri de armă.Mă ridic ruşinat dar Aurel mă trage înapoi cu furie:

-Stai! Mai vine cineva! Ţine puşca! Ai grijă că te crăp de îmi mai faci una ca asta!

Rusoaica intră în covergă trăgậndu-l pe Vasile după ea,sunt plini de sậnge dar teferi, explică ceva apoi arată drumul pe care  trebuie să plecăm urgent de nu vrem să picăm în mậna NKVD-ului..

-Camion la margine de sat pleacă dimineaţă spre Dimitrovskaia, luat tren acolo înţeles la voi? Luat tren spre casă voi! Plecat acum! Camion dus la voi gară! Iute!

Lumina sparge în mii de cioburi întunericul tocmai cậnd reuşim să ne strecurăm la marginea satului într-un camion.Lăzi, cutii cu tot felul de obiecte, haine.Pornim sărind din groapă în groapă , Aurel trage prelata apoi îmi zice:

-Trebuie să sărim din mers! Ăsta mere’ undeva într-un lagăr dacă nu mă înşel.Uită-te la numerele de pe cutii!

-Sărim la prima! Vasile auzi? Vasile? Mă Vasile mă?

Vasile tremură ca un apucat îmi face semn că a înţeles apoi se trage spre capăt aşteptậnd semnalul..Aurel s-a ridicat peste benă mă prinde haină şi amậndoi sărim în zăpadă aşteptậnd:

-Sari! Sari mă! Sari! Sari f.t..ţi mama ta!

Camionul se tot duce, depăşeşte curba şi iasă din raza noastră vizuală.Am rămas doi privind , aşteptậnd ceva sau mai degrabă cineva..

-N-a sărit, a rămas acolo..Dobitocu’!

-Nimic părinţele, uită-te să vezi şi tu că am sărit în cậmp.S-a dus Vasile unde şi-a dus mutu iapa şi surdu căruţa..


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s