Amely

-Credeam că te-am pierdut vere, fac spume aşteptậndu-te.Tu eşti Amely?

-Ea e Amely, deja m-a trimis acasă cậnd te-a văzut.Repede să scape de mine.

-He!  Mergem la un cinema special.Bă eşti sigur că nu ne pârăşte? Ai încredere în ea?

-Nu pârăşte! Altfel zboară acasă imediat! Nu-i aşa Amely?

-Sunt mută şi surdă! Nu ştiu nimic, nimic!

-Nici văruca  noastră nu ştie nimic dar imediat cum apare buna îi spune tot, ştim noi viteze de astea.Dacă o luăm pe spinare o luăm toţi clar să fie!

Ne-am oprit în faţa cinematografului, au mai apărut doi fraţi, colegi cu Ionuţ de clasă:

-Nu putem intra pe uşa principală, filmu-i cu femei goale..Cum facem? Ne prind şi ne dau afară.în plus, e vecina Sorica de serviciu.Cum naiba intrăm?

-Ştiu eu, a zis  grăsanul ce se ţinea scai după văru-miu.Intrăm pe scara de incendiu şi de acolo în sala de proiecţie..Ce ziceţi?

-Mai întrebi? Hai!

Scara de incendiu am găsit-o prin spatele clădirii într-un gang iar în câteva minute am început urcuşul.Ionuţ primul, Amely, eu , grăsanu şi frate-su..

-Nu mai pot ieşi din sậrme! A ţipat grăsanu’ Trageţi-mă de aici!

-Măsa! Stai cuminte acolo că vin şi te trag! A strigat furios Ionuţ trecậnd înapoi.Scara s-a scuturat odată şi bine, am auzit nişte icnete iar grăsanu s-a căţărat  pe  acoperiş roşu la faţă ca sfecla.

-Pe acolo ! a zis el şoptit abia respirậnd.Pe acolo !

Sala de proiecţie era goală, poate omul cu aparatele ieşise la o ţigare sau ceva, nu vedeam nimic, ne înghesuiam în singurul punct, o cărămidă dată la o parte, o geană pentru un singur ochi.

-Ce vezi acolo mă? Ce vezi? Zi şi mie! Ce vezi?

-Una goală, atật văd că se mişcă încolo şi-ncoace ca disperata, nu stiu ce are.. !?

-Mai jos? Mai jos? Mă-sa ! Ce drac are aia de jemuie aşa ?

-Mă ce căutaţi voi acolo? I-a să aduc io’miliţia! S-a ivit un personaj  gata să dea buzna peste noi.Miliţiaa!! Miliţiaaa!! Stai că vă dau eu vouă! Miliţiaa!!

Noi am fugit cum am fugit dar grăsanu’ rămas ultimul a trebuit să-şi dea drumul pe scară în jos direct în tomberonul de gunoi..Mirosea ca o haldă de steril, cu greu l-am recuperat din acel loc mizerabil.

-Am pierdut şi filmu’ , fir-ar să fie!

-Vreţi să vedeţi un film adevărat? S-a oprit grăsanul roşu ca un rac.Un film pe viu, vreţi? Dacă tot n-am putut să vedem filmul măcar să vă ofer ceva extra.

-Grasule, eşti nebun? Unde să vedem? Iar ne căţărăm? Vrei să ne omori cu zile?

-Peste 2 ore la scara mea! Să nu întârziaţi!

Fix la ora 14 , grasu’ne-a luat pe scara blocului în sus şi  a deschis uşa unui apartament:

-Aşteptaţi în camera aia! Să nu aud vorbe!

Stăteam toţi trei  acolo,apoi am auzit nişte voci amestecate.Voce feminină cu voce masculină.

-Încet pe masa aia când vă spun eu! A zis grasu’ Încet! Fără gălăgie!

Puteam vedea pe geamul mic, o fată care se dezbracă şi un băiat în pielea goală.Cei doi tineri au trecut fără menajamente la adunare trupească sub ochii noştrii măriţi:

-De ce naiba geme aşa? Ce-i face de ţipă aşa?

-Taci fată! Vrei să mă prindă frate-miu? N-ai văzut cum fac caii mậnji? Sau vacile viţei? Taci acolo!

-Ioi ce ţipuie! O doare rău, rău!

-Taci! Taci şi te uită! Mă tot împingi de colo colo ca o nebună !

-Eu mă uit, dar ăla nu-i taică-tu? A zis Ionuţ sărind de pe masă.

De pe masă puteam urmări şi un colţ de stradă unde parcau cei din bloc:

-Gata! Fugiţi! Vine ăl bătrân!

 

Lovea toate pietrele, sărea de pe un maldăr uscat de pămậnt, intra în fiecare ogaş uscat ca să culeagă tot felul de gậndăcei, cậnta cậntecele învăţate de la Ana.

-Mulţumesc.Mă  plictisesc singur iar verii mei au plecat la mare.Am rămas singur în toată oala asta sub presiune, nimic de citit, nimic de văzut..Nici Ionuţ nu-i pe aproape..

-Vine Bogdan cu caprele, nu o să fim singuri.Urcăm pe dealul Boului la mure şi la ceva struguri de la cooperaţie.Am vorbit cu el şi mergem acolo, e bine?

Am dat din cap a aprobare cậnd Bogdan a deschis  poarta la drum, micuţa maşină  de culoare albă a trecut în viteză pe lậngă noi traversậnd Mărăzuia, în urma ei  rămậnậnd mirosul de motorină, aroma încinsă de motor chinuit la ultima bujie :

-Sunt ăştia de la sonde, urcă să vadă ce e de făcut, i-a explicat el fetei.Cea mă boală! Cea!! Un’te duci? Ai căpiat fă?

Punctul alb şi gălăgios a trecut curba  intrănd în pădure şi o vreme o auzeam opintindu-se la deal şi la curbe.La un moment dat, o bubuitură şi un fum gros ne-a atras atenţia:

-Ce s-a întîmplat? Tu ai auzit? A luat foc pădurea ? Uite ce fum iasă !

Din cărarea tăiată prin pădure coboară, aleargă un individ urlậnd, prins de flăcări, cade, se ridică, din nou cade într-o zbatere pe care eu unul n-o pricep.Amely e prima lậngă el, îl acoperă cu haina,apoi tậşneşte ca glonţul pe pantă la vale pậnă în poarta casei unde cade şi ea epuizată:

-Mamăăă! Mamăăă! Un om ars pe şosea! Un om ars pe şosea!

-Cum puiu mamii? Unde? Unde ? Ce s-a petrecut acolo? Ce spui ? Ce spui tu ?

-Acolo! Acolo! Acolo sus în pădure! Hai mamă că moare! Hai mamă!

-Arde pădurea! Săriţi! Săriţi !

Lumea s-a trezit ca dintr-un vis urật, alergau de colo colo încercậnd să limiteze dezastrul :

-Sună repede la vale, la centru să vină pompierii! Sună-l pe şefu’ de post! Iute !

Pînă a ajuns doamna Anica la el, era aproape mort.Pompierii au venit foarte greu, nu aveau apă destulă pe un drum plin de pietre, prăfuit şi rupt în multe locuri.Nici poliţistul Rậpă, cel mai aspru poliţist din toată comuna nu avea benzină la maşină.Urcậnd anevoios panta, TV-ul a rămas fără frậne şi şoferul a încercat să dea înapoi, din păcate, s-a răsturnat pe o parte şi cei 5 din maşină nu au mai putut ieşi.Cuprinsă de flăcări , maşina a ars ca o lumậnare.Unul singur a iesit dar şi acela avea să moară în drum spre Tg Jiu.

Sậmbătă ne-am dus toţi trei acolo să vedem maşina carbonizată cu uşile desfăcute în toate părţile.Scrisori pe jumătate arse, acte, o dramă ce cuprinsese cîteva familii nevinovate.Hậrtii mậncate de flăcări ce săltau de colo colo în raza unui vậnt cald.O bucată de plumb  topit apoi răcit în proces se plimba din mậnă în mậnă pậnă ne-am săturat de joacă.Mii de cioburi negre, ucise de foc se lipiseră de pămậnt.

-Şi volanul a ars, zicea Bogdan rotind de el în stînga şi în dreapta.

-Uite cum a ars curpenul ăsta!

-Oribil! a zis şi Amely.Oribil!.Să mori aşa! Cậtă nedreptate! Oribil!

Răscoleam cu piciorul prin cenuşă , am luat o bucata de plumb topit în mậnă şi i-am zis fetei:

-Amy, mergem la pază, vii?Deseară mergem, vii?

-Dacă primesc porumb copt, da!

-Aduce muta nişte ştiuleţi şi ne săturăm!

-Mi-a adus Leandru de la vale nişte carbid să bubuim! O să facem o mare nebunie.. a sărit Bogdan trậgậnd de uşa din spate a maşinii.

-Tre’ să facem mai multă gălăgie decît Dan la deal , sau decît ăia de la vale!

Seara mergem acasă, lăsăm vitele în staul şi fugim în spatele cişmelei unde-i găsim pe ceilalţi:

-Sile? Ai făcut rost de roţile alea de tractor?

-Să vezi cît de mari sunt a sărit în sus de bucurie Sorin agitậnd o sticlă cu motorină.Ne ducem deasupra ciuturii şi dăm foc! O să zboare! O să zboaree!!!

Nu ne-a trebuit mult să aducem cauciucurile de tractor şi combină .Sile a aprins primul apoi i-a dat drumul la vale.Eee! dar poştaşul săracu’! A apucat doar să îşi arunce bicicleta în şanţ şi să se ferească de o lovitură straşnică!.Turma de vite ce venea cuminte pe drum s-a împrăştiat cu viteza luminii iar la porţi se agitau oamenii nervoşi.

-Nebunule să fugim! Ne omoară ai noştrii! Vine mama Ioana prin porumb! M-a tras Amely de acolo chiar cậnd bătrậna s-a ivit pe cărare.

Bună idee! Ţuşti în prima pală de paie mai ferită şi de acolo o vedeam pe ţaţa Ioana cu ditamai joarda altoind la copii.Fasole, lung cît o prăjină şi la fel de uscat sărea în toate părţile.Femeia mică de statură, aplecată de spate lovea ritmic spinările vinovaţilor:

-Stai mamaie! Auci! Stai mamaie! Stai nu da! Stai mamaie! Stai nu da! N-am vrut mamaiee! Au!

-Vă beşic cu bătaia diavolilor! Curcile stau leşinate în bătătură iar voi faceţi prostii! Mai e şi sectoristu acilea! Să plătească mumă-ta amenda! Stai ! Stai să vă învăţ eu minte! Na! Na! Na luate-ar samodiva! Na !

-Stai mamaie! Stai mamaie că doare! Stai! Au! Au! Stai!

-Dacă nu te trăgeam eu de mậnă, stăteai acolo şi mîncai papara! Tot eu te scot din belele copile..Mereu te scot din necazuri, ce vei face cậnd voi pleca ?

-Pentru asta meriţi un pupic.Pot să ţi-l dau? Pot să te sărut de bucurie că m-ai salvat? M-am întins eu către ea.

-Ştiu dar te rog nu , nu vreau să-ţi simt aerul lipit de aerul meu feciorelnic.Las’ că are cine, uite ! A venit Ionuţ, ne caută, pot să mă duc să-i dau lui un pupic ?

-Du-te şi dă-i, tot la mine vii într-un final…

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s