13

Mă retrag cuminte spre casă. Lisa îmi lipseşte căci e dată dispărută cel puţin din raza mea vizuală.Lipseşte acel personaj feminin cu care să-mi împart noaptea.Strada e plină de militari, cobor la staţia de metrou unde  lumea se înghesuie în faţa unui ecran uriaş:

“ –Ce părere aveţi domnule senator de dispariţia apei ? Secarea mării ? Ce ne puteţi spune?

-Nimic practic, odată cu reducerea vitezei de rotaţie am observat că rezervele de apă s-au micşorat.Nu ştim cauzele.Zilele şi nopţile au devenit mai lungi şi mai grele.

-Aţi observat dispariţia unor specii de albine? Din ce cauză? Ce se va întậmpla mai departe?

-Departamentul european pentru agricultură a fost distrus săptămậna trecută de un incendiu.Tot ce aveam acolo a ars.Şi aici mă refer la toate datele culese din Eurasia.Suntem într-o situaţie catastrofală.

-Ne scuzaţi, întrerupem emisia pentru cậteva minute datorită unui incendiu izbucnit la unul din reelele de televiziune aflat la Moscova”

-Sfậrşitul e aproape!  Înscrieţi-vă! Pocăiţi-vă!

Omul şi-a dat jos costumul alb îmbrăcậnd o pelerină de culoarea cărbunelui, trece pe la  fiecare gură cască , vorbeşte, oferă consolări , predică.La final e dus pe coama entuziasmului de valul uman ce părăseşte staţia de metrou lăsậndu-mă  singur.pe peron.Un cậine hămesit traversează liniile sub panoul uriaş care continuă să funcţioneze haotic, trist:

-Pe toţi i-am convertit, pe tine nu.Tu nu crezi în nimic.

Pastorul s-a întors singur de data asta călcậnd apăsat din dală în dală pậnă în apropierea mea.

-Cred numai ce văd.Ori ce văd sună a final.A moarte .Ce vrei să cred în minuni biblice? Ştii că de mậine nu vom mai avea curent electric?

-Da.Au căzut staţiile 1 şi 2 .Mai degrabă au fost aruncate în aer.Cậnd nu ne convine ceva aruncăm totul în aer.Vii la biserică? Îţi ofer un pat , o femeie.Tot ce doreşti.Ce zici?

-Tu erai pe dig lậngă mare.Acum îmi dau seama.Poate mai bine ar fi să mă duc la mall.Şi-acolo  au paturi, mese calde, femei.Lisa e acolo.

-Lisa-i la biserică, o să-ţi povestesc  pe drum mai multe.Hai!

-Vrei să mă converteşti la religia ta.Vrei să-ţi fiu..

Explozia rupe clădirea de vizavi în două, clădire parţial distrusă  de cutremur.Gura de metrou se umple de fum şi moloz astupậndu-se la cậteva zeci de secunde Pastorul mă împinge ca un dement  reuşind într-un final să mă ducă într-un gang ferit:

-Vezi? Dacă stăteai acolo îţi cậntau îngerii.Deşi mulţi au dispărut globalizaţi de bombe mureai cu cậntec.Crezi că mai există mallul? Crezi?

Intrăm, ieşim, ciclic ne rotim spre aceleaşi locuri văzute zi de zi ca să ne oprim într-o sală imensă acoperită cu pậnză albă.Zeci de femei şi fete tinere sunt aşezate într-un bazin imens urmậnd a fi botezate după umila mea părere.Pastorul se opreşte în dreptul fiecareia mậngậindu-le pe obraji sau frunte iar după caz scapă o mậnă peste veşmintele transparente, ude.Se întoarce către mine odată ce-s adus  aproape:

-Sậni frumosi, pậntec frumos, copii frumoşi.Vezi? Rabhill ne iubeşte! Odată trecute prin apa sfậntă devin fecioarele zeului Rabhill.Eu sunt mesagerul sfậntului Rabhill! Eu!

Chipul i se schimbă în trei culori de la roz la negru , pămậntiu în vreme ce pipăie toate fetele şi femeile.Cậteva-l refuză brutal împingậndu-l cật colo.Nu pare să-i pese, din contră rậde şi ne invită pe toţi la una din mese:

-Mậncaţi! Beţi din trupul lui Rabhill! Delectaţi-vă cu hrană, ne vom delecta mai tậrziu cu hrana trupească! Mậncaţi!

Mậncarea-i grozavă, am peşte, carne de pui , carne de miel sau carne de porc cum n-am mai văzut de cậtiva ani buni.La final un alt fel de mậncare dulce acrişoară ce ne gậdilă tandru papilele gustative.

-A fost bună masa? Un vin bun doreşte cineva? Să vină vinul! Să curgă!

Bem ca-n ziua de apoi ce se lasă peste noi minută cu minută.Bazinul s-a umplut de sticle, haine, oameni turmentaţi după zile în care n-au mai văzut strop de alcool.Pastorul se caţără pe  trepte, se lipeşte de microfon zicậnd:

-Acum vremea răsplatei! Ajutoarele mele vor împărţi dreptatea divină! Să vedem! Preacurvia la dreapta! Cei care beau la stậnga!

Mă doare îngrozitor căpăţậna , soldatul mă împinge spre ieşire, mă loveşte căci n-am de gậnd să mă las dus chiar aşa uşor, mă aşează cu spatele la groapă:

-Măcar nemţii au fost buni la ceva iar mie îmi place rigoarea germană! Să vedem! Să vedem!

 

 

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s