Monştrii sacri s-au adunat pe scena morţii

Pleacă pe rând şi ne lasă orfani,
Goale secunde, clepsidre de ani
Mai cenuşii şi mai fără actori,
Scena-i săracă şi fără comori…

Lacrimi suspină iar, doliul e-n noi,
Goi ne sunt ochii, copacii ni-s goi,
Crinii sunt negri, i-adună un dric
Şi-n urma lor nu rămâne nimic.

Piesa nu-i gata, o replică grea
Stă şi aşteaptă, actorul s-o ia,
Să îi dea viaţă, să-nvie cuvânt
Mort e actorul pe aripi de vânt.

Îngerii cântă în cer un recviem,
Norii se-adună şi ploile gem,
Scena e goală, cortin-a căzut;
Doar un decor se mai clatină mut.

Sala e plină, aşteaptă ceva;
Liniştea ţipă, tăcerea e grea,
Flori se adună strivite sub paşi
Şi ce puţini sunt actorii rămaşi!

Se pregăteşte o piesă de vis
Pe scena morţii sub flori de cais.
Toţi monştrii sacri-s prezenţi la apel,
Noi am rămas cu-amintiri de penel.

Dumnezeu să-l ţină aproape!
08.04.2016
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s