Le temps perdu

 

Ucidem timpul dintre noi,
Tăind secunda-n carne vie,
Crezând că suntem veşnicie
Şi nu suntem decât altoi

Dintr-un minut prea scurt, acum
(Clepsidra şi-a lărgit inelul)
Şi-i mult prea larg acum tunelul
Prin care sarea curge-altcum.

Se sparge ora-n şase părţi,
Precum era şi altădată,
Dar nu va mai fi niciodată
La fel precum o ştim din cărţi.

Simţim cum trece ziua-n zbor
Şi luna, zilele,-şi petrece,
Acum e vară,-acum e rece
Şi ne trec anii prea uşor.

Şi totuşi alergăm nebuni-
Un cross bezmetic spre neunde
Iar moartea, timpul, ne pătrunde
Şi ne îmbie cu minciuni.

Ucidem orice adevăr,
Nu vrem să ştim de-apocalipsă,
Contaminaţi de-atâta lipsă
A ploii florilor de măr.

09.04.2016
Violetta Petre


2 gânduri despre “Le temps perdu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s