Din cer lipseşte-acuma Dumnezeu

Un zâmbet am şi vulturii-l strivesc,
Muşcând din el cu foame de lumină,
Dar alte zâmbete pe frunte-mi cresc-
Mirositoare fire de sulfină.

Veniţi şi le culegeţi până când
Nu se-mbulzesc copitele să calce
Un fulg de nea, un soare rând pe rând!
Naive, vrând cu moartea să se joace.

Şi cine să le spună că-i păcat,
Printre ruine, să răsari culoare,
Când Dumnezeu, de silă, a plecat
În fugă, să salveze-un zâmbet-floare?

M-agăţ de-a Lui privire înapoi,
Mă spovedesc, să mă primească-n braţe;
A mai rămas o clipă dintr-o joi,
Iar vinerea e-o scenă de paiaţe.
………………………………………..

Păcatul se aude pân’ la cer
Dintr-o Sodomă şi-o Gomoră fără leac,
Din cer lipseşte-acuma Dumnezeu,
Iar îngerii debusolaţi se-ascund şi tac.

21.04.2016.
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s