Amely

-Băiatule, pe tine nu te ascult la literatură, pe tine te doboară gramatica! Deci, nu mai veni cu texte şi compuneri că n-are rost.Gramatica te mănậncă pậnă la final!

-Ce faci băieţelule? aud că te plictiseşti singur.Nu? Cum stai cu gramatica ? Cel mai bun din şcoală ? Hmm !! Credeam că urechile mele au captat altceva…Probabil am greşit eu..

Era Amely cu chef de glume,i-am răspuns în doi peri şi chiar am închis telefonul.

-Nu ai chef de vorbă cu mine? Ţi s-au înnecat corăbiile băiete? a sunat ea din nou..Vezi că de sărbători vin la tine! Să nu fugi la ţară! Să stai acolo!

-Desigur cu pregătirea pe care trebuie să o fac voi pleca pe lună..Treaba ta ce faci!

Am închis telefonul şi două săptămậni a fost linişte, a treia săptămậnă m-a sunat.Vocea-i părea  sugrumată,căzută de departe:

-O să zaci tot Crăciunul aşa? Las-o în dunga pădurii,  mor aici în gara asta de nimic, nici măcar căruţa aia pentru morţi n-o să mă desfacă de peronu’ ăsta!Vino la gară să mă iei că am îngheţat bocnă!

-Mă duc la gară să iau dementa, i-am zis mamei în vreme ce alergam pe scări. I s-a făcut de zăcut în oraşul nostru!

-Vezi că pleacă unchiul Milică la gară.Du-te cu el cu maşina.Autobuz n-ai, fugi repede!

-Bine.Am fugit.Am fuugiit!!!

Unchiul Milică se învîrtea ca un apucat în jurul maşinii, meşterea ceva la ea, s-a uitat la mine  şi a zis:

-Te duci la mậndre nepoate? Arăţi ca un cocoş parfumat, a rậs el lovind uşa maşinii cu pumnu’.Mă-ta! Parcă eşti Dorica după nunta de aur.leşinată!

Maşina a pornit greu strecurậndu-se printre troienele murdare, îngheţasem pe bancheta din spate, banchetă pe care unchiu Milică căra zilnic, miei, purcei, alte n animăluţe, baloţi de paie, uneori chiar baligă, îngrăşămậnt pentru pămậnturile lui.

-Uite fata ! Pom de Crăciun ! rậde apoi roteşte volanul cu ambele mậini.

-Dacă reuşesc să o dezgheţ, da, cred că-i bocnă, nici de mişcat nu se mişcă.. Bocnă de îngheţată ,  ceva timp n-a să scos cậteva cuvinţele,.obrajii îi erau roşii vineţii , ochii  închişi strậnşi la maxim..Mă uitam la ea, zậmbeam apoi a căzut cu capul pe banchetă într-un leşin atotputernic.

-Du-te copile şi ai grijă de ea că bobocul ăsta de fată a luat tot gerul pînă aici! Bre ce noroc au unii!!! Eu trebuie s-o dezmierd pe Dorica în cele 90 de kile şi tu? Sfinte!

Ceaiuri calde, frecţii făcute de mama şi cîteva zile pînă la Crăciun în care doar tremura , făcea febră şi nimic altceva.

-Păi cum a plecat fără să îţi spună? am auzit-o pe mama la telefon.E la noi bolnavă de 4 zile.Normal că am grijă de ea dar şi voi sunteţi figuri, lăsaţi fata  aproape moartă să plece pe drumul ăsta.Ionel vino aici!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s