dacă totuşi vii

haină umedă şi rece
întunericul mi se lipeşte de oase
îmi atinge aspru pielea
ca un animal care
înainte de a-şi înfige colţii
linge
îmi descompun fricile în fâşii demenţiale
mă înfăşor în singurătate ca într-o cochilie
şi mă rog să nu vii

nu te mai aştept

dar
dacă totuşi vii
uşa este deschisă
anotimpul
desigur
acelaşi

mi-a fost prea frig să-l schimb
iar haina ta întotdeauna este uscată şi caldă


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s