Eu, de Florii, n-am flori şi n-am iubire

Azi, florile n-au mai venit la mine
Ca altădată când zâmbeau prin casă;
O zi ploioasă, tristă fără tine,
Cu lacrima ce, încă, nu mă lasă.

Am pus în vaze amintiri de-o viaţă-
Culori mai vii, de toamnă sau de vară;
Prin colţuri stau chircite flori de gheaţă
Şi nu ştiu că-s Florii şi-i primăvară.

Mă doare-atâta linişte şi ploaie,
Tăcerea-şi face cuib şi nici nu-i pasă
Că peste mine curg tristeţi şiroaie
Şi viaţa mi se pare doar o farsă.

Un firicel de salcie plăpândă,
(Tot singuratic), vrea să îmi vorbească,
Dar necuvântul stă atent la pândă,
Să nu cumva vreo vorbă să-ndrăznească,

Să rupă lanţurile ce-o sugrumă.
Numai canarul cântă-a fericire,
Iar Cookie latră, o canină glumă,
Eu, de Florii, n-am flori şi n-am iubire.
………………………………………………

În casa virtuală mii de flori
Zâmbesc pe-o pagină la fel de virtuală,
Şi-mi strâng, tot virtual, mii de culori
Să nu-mi rămână, măcar azi inima goală…

24.04.2016.
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s