Valsul inimii

Au înflorit castanii, privind la fel, spre cer
Ca ochii mei spre tine, când pleci fără să spui,
Iar eu rămân a nopţii, rămân a nimănui;
Că vei veni în vise, să mă-nfloreşti, mai sper.

E-atâta primăvară şi ţip de-atâta dor!
Salcâmii-şi pleacă ramul, pe macii-nlăcrimaţi-
Au înflorit devreme şi vor muri uitaţi
Într-un amurg de cântec şi răstigniţi pe-un nor.

Vreau să dansez cu tine, poemul meu de-o zi,
Când timpul se opreşte-ntr-o clipă doar a mea!
Eu să-ţi fiu ceru-albastru, tu să aprinzi o stea,
Să ne lumine paşii în valsul inimii…

04.05.2016
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s