S-a dus şi Boris Ioachim

Plecăm în altă lume, ne ducem rând pe rând
Şi nu se ştie unde şi nu se ştie când
Ne rupem de o viaţă şi-n moarte bâjbâim
Şi nici la judecata de-apoi nu ne căim.

Ne urâţim amurgul cu ură şi blestem;
Arunci cu piatra-n mine, când, să m-ajuţi, te chem
Şi poluezi cuvântul cu tot ce e mai rău
Şi-mi eşti duşman de moarte şi cel mai crud călău.

De-ar fi câştigul mare, în bani, bijuterii
Aş înţelege poate, că ne mâncăm de vii.
Dar toate sunt deşarte, cu noi nu luăm nimic;
Pe cât te crezi de mare, pe-atâta eşti de mic.

Uite, ne mor poeţii şi ceruri cad pe noi,
Cu un poet în minus, cât ne simţim de goi!
S-a dus ca o părere şi Boris Ioachim
S-avem curaj, la moarte-ai în ochi să ne privim!

08.05.2016.
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s