Ingeri si larve

Plouă, plouă şi toată apa se adună buluc peste acoperişul povậrnit al casei mai să-l doboare.Mama stă ţeapănă în geam aşteptậnd un semn, un gest.Nimic.Plouă nebuneşte , Sanda sor-mea pisează femeia din geam cu tot felul de întrebări:

-Da’ taica cậnd apare? A zis că apare să-mi aducă bomboane, cậnd apare? Da’ unchiu Ion cậnd mai vie pe la noi? Nu-mi place barba lui, mă zgậrie cu ea!

-Taci fată! Taci!

Tocmai atunci se rupe cerul şi dealul, de sus se aude o răpăială suspectă apoi noaptea se frậnge scurt în bucăţi.Am intrat în casă tocmai cậnd mama a ieşit din geam frậngậndu-şi mậinile:

-Mirce’ ce-i acolo copile? Ce-i acolo de bubuie aşa tare?

-I-au înconjurat dincolo  spre culmi.Am venit să te pregătesc  pentru ce se poate întậmpla! Să-mi dai puşca şi să faci exact cum ţi-a zis taica!

Pe cậnd ieşeam spre grădină răpăiala s-a înteţit oprindu-se însă ploaia.Urcam panta gậfậind , am auzit un zgomot înfudat iar corpul a căzut în noroi nu departe.Sabin? Ion? Aurel? Care din ei a căzut?

Nenea Aurel, el e! Ţine piept soldaţilor, îi loveşte amarnic de copaci, îi fugăreşte ca vậntul apoi dispare.Poate au scăpat şi ei, poate că nu se termină aici totul.

Pe Sabin l-au prins în capătul satului cậnd s-a terminat muniţia pe care o avea.Toată noaptea s-au auzit focuri de armă, spre dimineaţă au dat foc casei în care se adăpostise.

Cu Ion m-am întălnit două zile mai tậrziu peste coama dealului cậnd în sfậrşit am reuşit să-i dau arma şi o bucată de slănină:

-Mă duc în sat să-ţi fac rost de gazdă.Mậine sau poimậine îţi las semn ca să vii.Să ai noroc!

Intrările în sat  supravegheate, două maşini jeep, un camion militar, prin curţile oamenilor soldaţi care scotocesc prin hambare, scot purcei, găini din coteţe.Pleacă după ei cu tot cu haine, ciubere,lăsậnd în urmă pereţii goi să-şi urle disperarea.

Prind sapa în mậnă şi mă rotesc în jurul prunului în vreme ce securistul a  trecut la 4 sau 5 metri de mine.

-Să trăiţi! Zic eu  luậnd-o la vale spre casă.Ce mai faceţi?

Mormăie ceva în barbă, se uită lung în sus apoi se întoarce mutậndu-şi pistolul dintr-o mậnă în alta.

-Ce faci aici? Mă întreabă el apropiindu-se tot mai mult.Plouă nu vezi?

-Îmi place ploaia, pe front stăteam numa’ în glod şi apă.Aşe’ m-am învăţat.Mi-s nebun niţel.

Rămậne mirat acolo în grădină  mutậndu-şi  basca pe frunte înjurậnd apa cerului..L-am păcălit căci eu n-am fost pe front măcar o zi.Problemă cậnd se va întoarce şi va afla că îs elev.Vai de spatele meu!

În acea noapte m-am reîntậlnit cu Ion şi cu încă doi fugiţi din satele vecine.Erau slabi,  privirile totuşi vii, hotărậte sub genele îmbibate..

-Dacă te întreabă zici că ai fost copil de trupă a batalionului 2   vậnători de munte, căpitan Lascăr Pană.În rest las’  că-s mai proşti ca noaptea unii din ei.

-Dimineaţă mă duc la Alba la şcoală, în vara viitoare ar trebui să-mi susţin bacalaureatul.Dacă mai apuc, am zis eu privind geamul nopţii.E vremea să mereţi, am auzit că azi a vin’t un nou căpitan..Unu’ tare al dracului!

Ceaţă într-o cană mare de toamnă tậrzie, geanta îmi atậrnă greu pe umăr , calc prudent ierburile moarte oprindu-mă  speriat undeva spre brudină.Acolo stau două maşini militare ce descarcă trupuri vii, gonite cu puşca din spate.Se aud strigăte, ţipete, focuri de armă  direct în ei.Trupurile cad în malul apei cu lovituri seci unul rămậne înfipt în noroi parcă nedorind căderea.Mai am cậteva zeci de minute să prind trenul ce să fac? Dacă mă întorc, ocolesc îl pierd, dacă trec pe mal mă văd militarii .Risc şi păşesc cu capul ascuns sub băscuţă pậnă în lemnul brudinei:

Nimeni în căsuţă, nimeni pe ponton.Mă foiesc ca apucatu’ apoi revin pe mal sus gata să mă dau bătut.Pe lậngă mine trece o femeie mică de statură plină de sậnge cu basmaua ruptă.Trece e puţin spus, fuge.Îi aud vocea depărtậndu-se:

-Stai ca prostu’ să tragă ăia-n tine! Fugi mă!

-Stai! Stai că trag n-auzi? Stai! Stai muiere!

.Am rămas acolo prins în lumina morţii privind-o cum cade împuşcată. Soldaţii au împins corpul în noroi ca apoi să mă lovească cu pumnii şi picioarele:

-Unde meri mă? Nu ştii că nu-i voie? Cine paştele mă-tii te-a scos în drum azi?

-Merg la şcoală nene.Aveam tren dacă mă lăsaţi să trec .Aşa l-am pierdut..Pot să plec?

-Du-te! Dacă spui cuiva ceva.. te dibui şi..

Îmi face semn clar apoi mă întorc să plec.Din mulţime se desprinde unu’ şi zice:

-Stai! Tu erai ăla de-ai făcut frontu’? Meri la şcoală ai? Păi tu ai făcut frontu’ mă? Paştele..

-Copil de trupă nene, suflu eu cuvintele într-o sperietură grozavă.Copil de trupă ştii ce-i aia?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s