Ingeri si larve

Se repede să-mi  mai deie un pumn , alunecă şi cade în prima băltoacă spre hazul soldaţilor.E groasă pentru mine acu’ îs băgat în maşină şi direct la Alba Iulia miliţie..

-Stai mă jos! Aşteaptă aice’!

Forfota din sediul miliţiei mă zăpăceşte de cap atật de tare că aproape adorm.Sunt trezit brusc de mậna care mă trage vậrtos:

-Scoală mă! Ce-i aice pat pentru puturoşi? Ia dă-i Ilie o mătură să curăţe afar’!

Miliţianul îmi pune mătura în braţe apoi mă scoate afară în vreme ce îşi aprinde ţigarea.Se plictiseşte iute şi intră-n sediu uitậndu-mă pe scări . Nu stau de prea multe ori în pagubă şi o şterg mişeleşte.

 

 

 

****

 

-Aveţi 3 ore să părăsiţi casa! 3 ore! Vă luaţi pături, căruţa, tot ce puteţi aduna în 3 ore şi la gară la Vinţu! A strigat miliţianul în dimineaţa de joi.Abia mă trezisem cậnd bubuiturile în poartă s-au precedat cu viteză.Tata era de negăsit , mama îşi frậngea ritmic mậinile chinuindu-se să adune totul în căruţă într-o disperare învelită straşnic cu lacrimi.Miliţianul s-a rotit prin curte, s-a uitat în dreapta s-a uitat în stậnga apoi a zis:

-Casă de burgheji, casă de reacţionari şi de bandiţi! Dacă ar fi după mine v-aş puşca pe tăţi!

-Suntem săraci! Une’ să plecăm acu’? Vine iarna! Une’ să ne ducem cu o căruţă şi două animale?

-Nu-mi pasă! Mereţi la dracu’ după mine! Hai nu mai pierde vremea cu bocitu’ şi strậnje lucrurile!

Adunăm lucrurile atậtea cậte putem apoi pun calul la căruţă.Sor-mea a strậns pături, cearşafuri, haine  groase pe care le trậnteşte peste pribegia ce ne paşte iar Iliuţă dă ture , ture prin curte.

-Mereţi! V-a pus dracu’ să ascundeţi bandiţi! V-a pus amu’ să trageţi ponoasele! Aşe’ vă trebe’!

Drumul pậnă la Vinţu’ îl facem încet înconjuraţi de soldaţi care nu ne permit să ne oprim sau măcar să mai stăm de vorbă cu cineva.De fapt n-ai cu cine, mulţi îs fie luaţi de securişti fie se ascund de frică.

În gară  s-a pornit ploaia atật de tare că bate cu degetele ude prin toate cotloanele căruţei udậnd fiecare bucăţică de lemn şi suflet.Stăm chirciţi de frig pe sub cerga adusă de bunicul din Siberia , tremurăm aşteptậnd un orizont clad şi plin de soare.Orizont însă plin de nori şi lacrimi avem cật pentru două vieţi.Sor-mea şi-a găsit o bucată de piatră ciobită pe care o strậnge în mậini, o răstoarnă, o înveleşte privindu-mă supărată apoi iasă de sub cergă şi loveşte furioasă în şina de cale ferată,Alte  două sau trei căruţe apar dintre stihii şi se opresc gemậnd în osii şi durere.Curậnd gara se umple de tot felul de rupţi ai cotidianului pe care un miliţian şifonat îi mậnă de colo colo în aşteptarea unei comisii de îmbarcare.Aceasta se lasă aşteptată 4 zile pe un peron îmbậcsit de căruţe şi ploaia fără oprire.Vagonul sub semnul numărului 2 scris cu vopsea albă, paie, un hậrdău pentru necesităţi şi un cer de înghesuiţi care îşi văd în ultima clipă vitele, caii oprite acolo de către onor comisie.Nu putem lua decật cậinele, pisica vărgată şi un purcel pentru care sor-mea zgậrie cu mult drag un membru de partid pe obraz aproape în geana sậngelui.Uşa se închide cu zgomot de celulă pe roţi iar vagonul se urneşte scrậşnind din măsele sale de fier.N-avem aer, apă, n-avem decật un cer scris cu zăbrele şi disperata de fată ce mă trage mereu să stau lậngă ea la hậrdău.La o curbă strậnsă acesta din urmă se răstoarnă peste noi botezậndu-ne în cel mai pur stil comunist.

-Măcar de c.c.t să avem parte că de trai bun n-avut! Dă-i să curgă la vale, pậnă-n Siberia îngheaţă şi facem patinoar.

La fiecare sucire sau moft a trenului, în fiecare staţie aşteptậm suflet în gură: oare ne duc în Rusia? Oare ne bate sfậntu’ prin stepele calmuce unde şi-a dus surdu’ iapa şi mutu’ căruţa?

Trei, patru zile într-un vagon care a îngheţat odată cu urina şi fecalele răsturnate duce a moarte , duce a nebunie.Păduchii şi-au făcut culcuş comod, s-au înmulţit în fiecare cută împuţită de haină.La un moment dat oprim , vieţaşii tac aşteptậnd ceasul în care se va da tainul mesei sau măcar un loc de gropăciune pentru cei care şi-au închis conturile pe viaţa asta.

-Să vezi că nu vine nime’ şopteşte speriat un bătrậnel ştirb ca o toamnă tậrzie fără frunzele copacilor.Să vezi că nebunim aice!

-Taci Filică, taci! La lăsare de întuneric o să latri la lună de foame, ai mai trecut tu prin de astea.

-Ssst! Vine careva! Să nu facem gălăgie!

-Să creadă că suntem morţi? Poate ne uită aici cu totu’ măcar scapă de noi.

Uşa se deschide cu greu într-un oftat general odată cu aerul rece care taie prin hainele subţiri.Cật ai vedea cu ochii doar cậmpie, ciulini şi nimic altceva.

-Unde şi-a dus mutu iapa şi surdu…

Soldaţii trag jos morţii, aruncă nişte turtoaie de mămăligă apoi trậntesc uşile din nou într-o nepăsare totală.Vagonul se smuce aruncậndu-ne unii peste alţii apoi porneşte în direcţie inversă spre bucuria unora , disperarea altora.

-Toată lumea jos! Iute! Iute că-s nervos!

Uşa a fost dată în lături, călătoria s-a terminat într-un colţ de lume ivit pe nişte dậmburi mari de pămậnt.Ieşim orbi şi ameţiţi ca după o beţie cruntă ca să fim împinşi de la spate spre nicăiri.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s