Descântec

Dunăre, Dunăre, matcă de vise,
prinde-mă ușor în mreaja ta!
Fă-mă rază cuminte,
să tângui în liniște
dorințe albastre,
să mă nasc din nou
întrupată în stea!

Apă dulce, tu, apă repede,
frază de lacrimă tulbure, grea,
poartă-n vârtejuri
pân’ la capăt de lume
limba fierbinte, de piază rea!

Mai cadă un lacăt, să vindec o rană
dansând vrajită de-un aprig deochi,
cutremură patima, să-mi țină deschisă
lumina senină din fundul de ochi!

Lună din cer, fii jumate măcar!
Ascultă descântecul,
împlinește soroacele,
aprinde-mi jelania de felinar,
de veghe să-mi fie în noaptea de mai
cu gust de păcate, cu ochi de migdale,
cu piele de ape și greieri-alai!

Dunăre, Dunăre…matcă de vise,
îți dau un bănuț: ia-mă-n luntrea ta!

Cristina Oană
14.05.2012


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s