vino dimineața…

prin lanurile albe ca un fluture
întinde-te
de-a lungul bătrâneții
sfidând-o
și atinge-mă
cu iarba pe buze,
neliniștile dintre noi se vor face albastre
ca lacurile,
se vor tăvăli prin ele cuvintele nespuse
și imaginea
mea de duminică se va trezi brusc să asculte
cum trec amintirile cu tine prin altă zi
și iubirile tainice se sparg între maluri
și tu, și eu,
din alte vremuri întorcându-ne privirile

dimineața
se prăbușește în noi ca o fată goală,
vino să ne așezăm singurătățile pe nisip
înainte de ploaie,
lângă urmele mele respiră urmele tale
și-n acest suflet,
ca-ntr-o catedrală de aer,
se scriu păsările
și trec prin noi scuturându-și frumusețea
dimineața vino,
numai dimineața e pentru mine
un fel de perete transparent
pe care pot să te desenez
fără cusur…în inima mea.

**N-am mai postat de multă vreme o poezie, așa că…iat-o!
Vă doresc o zi frumoasă și plină de grație cu… ”Vino dimineața”!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s