trădare
.
sunt un ochi rătăcit în lumină,
mă agăţ ca o frunză de ger,
mistuit de zboruri întoarse
mă înalţ,
mă renasc
şi mă pier.
.
uneori sunt fereastra altarului
unde îngerii
se topesc în ninsori,
pâlpâind în lumina ispitei
sunt doar scrum risipit alteori.
.
se face seară de dimineaţă,
se face amiază,
se face copilărie,
oceanul de astăzi veghează
într-o tăcere târzie.
.
printre ziduri stelare dispar,
nu mai e nicăieri nicio zare,
te-am iubit! te-am iubit!
îţi șoptesc
în zadar
și îngenunchez
într-o nouă trădare.
.
într-un culcuş proaspăt de iepuri de câmp
pornesc să mă caut, agale,
tăcut îmi e pasul,
tăcut,
mă adun din tristeţi verticale
într-un cântec albastru
și mut.
.
străinul din sufletul meu
cerşeşte culorile, urlând ca o torţă,
și în toate acestea e o bună vestire
a visului
în cămaşă de forţă.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s