Un dor se risipeşte

Mai plouă azi albastru, pe o cicoare-n floare
Cu spini şi cu susPINE, într-un tăcut decor,
O inimă se zbate între-nserărări şi soare,
Închisă în castelul în care vise mor.

Un dor se ghemuieşte, privind în depărtare
Cum cerul se îmbracă în strai de ametist,
O lacrimă coboară, orfană de culoare
Pe un poem de ceară cu învelişu-i trist.

Se scutură petale-n cascade de tristeţe,
Rafale nemiloase doboară la pământ
Corole de lumină… şi ce de, triste, feţe
Îmbracă poezia şi schilodesc cuvânt!

Un scâncet se aude, un cântec de vioară,
Un dor se risipeşte în vânt, a câta oară?

24.05.2016
Violetta Petre


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s