într-o zi de duminică vom înflori

mamei nu-i plăcea poezia mea
cu buretele îmbibat în sodă caustică freca aspru fiecare literă până-i sângera buricul degetelor
apoi lustruia coala de hârtie cu ceară îmi arunca toate creioanele și plângea

în tramvaiul 3 s-a urcat o femeie

cerul a înflorit precum un câmp în iunie
și tu ai vrea să fii acolo sus un nor cu rochie fumurie și degete lungi trandafirii
însă nimeni nu poate să aleagă
bătaia de clopot trece prin cafenele
prin case prin inima florii de liliac
dacă asculți atent un principe vorbește păsărilor
un drum lung îți pleacă din ochi
sub pălăria cu bor mare încerci să scrii poezii mai frumoase

tramvaiul 3 nu se va mai întoarce

noi cerșetorii de vulturi am devenit copaci cu ramuri până la stele
într-o zi de duminică vom înflori


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s