Ca o scrisoare (tatei) ❤️

în fiecare seară în fața hotelului de la marginea orașului un azilant cântă la trompetă
deschizi fereastra arunci o monedă e ca și cum dumnezeu ar arunca luna pe cer
apoi nesigur încerci o amintire așa cum vara la râu încercai apa cu vârful degetelor de la picior

și ce tămâioși sunt strugurii ce se cațără pe zidul mucegăit al casei ar spune tata

ultima oară înainte ca tu să te-ntorci in patrie l-a acoperit cu lapte de var
după aceea cu țigara stinsă în colțul gurii ți-a mai scris și câteva rânduri

ausgerechnet
Trompete
kann ich nicht ausstehen (îți scria el)

și ce-a mai urmat n-ai mai citit niciodată


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s