Era luni, abia ieșise din fotografie.
Își uitase pantofii în ultima noapte din care ștersese praful,
pornise pe dealuri să numere copacii cu rădăcini de foc,
nu, nu era joc,
ci cântecul pierdut între ierburi,
un fel de țesătură a zilelor bune de-a lungul cărora învățase să meargă
prin întuneric.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s