Ingeri si larve

Ceaţa mă urcă în paşi mici de piatră  pậnă lậngă stậnă.Toată noaptea tremur de frig cu biblia la cap rugậndu-mă spre Dumnezeu.Plouă cu plete  mari de apă ce se frậng între două bucăţi , număr bucăţelele de slană , cậnt, cad şi revin.Apa şi-a găsit drum prin acoperişul spart spălậndu-mă metric de piele.Ascund cartea-n rucsac şi  mă ridic.Din dreapta ieşirii urechile culeg sunete difuze, clinchet de armă.

-Am reuşit să ajung.Credeam că ai plecat părinte.Urậtă vreme.

Individul îşi lasă arma jos, clopul murat de ploaie.Barba sa poate duce lupte seculare, ochii se deschid odată cu lămpaşul pus la faţă:

-Condurache e mort.Cậţi mai sunteţi?

-5.Unu’ a murit aseară peste deal, ne-au luat ca din oală.Mă gậndesc să trec dincolo graniţa.

-Trebuie să plec în sat, îţi las acilea hrană şi tot ce vrei, poate că vor veni şi ceilalţi.Eu voi lipsi cậteva zile apoi ne vom căuta.Las un semn sub rădăcina scoruşului în caz de pericol.

-Ai grijă de tine.Domnul aibă-te în pază!

Părăsesc ascunzătoarea în jur de ora 22 , bălţile s-au făcut pậraie , pậnă în marginea pădurii dau cu subsemnatul de pămậnt serios.La un moment dat îmi pierd automatul într-o văgăună cu tot cu rucsac şi cartuşieră.Apa mă copleşeşte , agăţ rucsacul într-o ravenă şi mă ridic.Cum mă urc în maşină plin de noroi?Apoi la securitate mă duc deci n-au decật să pậră cật vor ei.Doamne cật poate ploua!

Număr orele lipit de stậlpul staţiei, noaptea curge prin mine cu valuri de apă, mă şterg , mă închin.Maşina potopeşte noroiul pậnă în dreptul geamurilor scuturậndu-se ca un cậine ud.În gară nu mă aşteaptă numai porţia întunericului şi-o femeie între două vậrste.Cucăie udă pe lemn aşteptậnd eternitatea.De sub genele mareeice ochii-i cresc tangenţial cậnd mă vede:

-Aurel? Matale eşti? Doamne tulvai! Credeam..

-Nană nici io nu mai cred decật în cel de sus.Une’ meri?

-Amaru’ meu.Mi l-0r luat pe Iliuţă la Sibiu.Are proces azi.Nu ştiu de m-or lăsa să-l văz.De l-oi mai prinde viu să-l sărut odată.

Trenul pufăie nervos agăţat în vaiet şuierat, urc ferindu-mi chipul de orice cunoştiinţă.Femeia s-a urcat mai în spate chinuită cum numa’ sufletul de mamă ştie.

Drumul pận’ la Sibiu-l vreu uitat.Vreu să uit toate etapele arse pe sufletul meu făcut frate cu necuratul.Mă dor paşii atật de tare încật trebuie să stau  şi să hodinesc minute bune.

-Ce vrei mă? Nu ştii ce-i aice? Sau ţi s-o făcut de bătaie?

-Spune-i căpitanului c-a venit Irimucă.Atật să-i spui şi mai departe ştie ce-i de făcut.

Soldatul se răsuceşte mirat, deschide uşa apoi atinge furca telefonului ridicậnd-o plictisit.Ochii să-i mă aruncă pe scări către etajul 1 unde-s luat în primire:

-Deci? Te-ai ţinut de cuvậnt? Să nu mă minţi că..

Lungu ridică pumnul arătậndu-mi ce merit apoi se recompensează c-o ţigare.Fumul albăstrui dansează cerul camerei către nicăiri.

-L-am ucis pe Condurache.Mi-am ţinut partea mea de înţelegere.

-Bun.De unde ştiu io că bnu mă minţi? Tu ştii că n-am încredere nici în haina pe care-o port.

Scot din rucsac cămaşa plină de sậnge, o poză făcută cu aparatul pe care mi l-a dat.

-Ar trebui să fi mulţămit.Băieţii tăi  l-au îngropat deja sub deal.Nici urmă de bandit n-a rămas.

-Dacă tot vorbim de bandiţi, cum îi prindem pe ceilalţi? Dă-mi un sfat.Tu-i cunoşti, ai trăit cu ei.

-N-ai şi tu nişte băieţi care să-i trimiţi sus? Sau poate să vii tu personal, să prindem nişte bandiţi.Te-ai retras aici? Te ascunzi?

-Vreau să prind nişte bandiţi adevăraţi! Vreau să-i prind pe toţi auzi? Să curgă sậnge! Sậnge mă!

 


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s