speranţă

mugur de frunză
speranţa clipei albe
lumini împarte

când mai puteam fi senină, naivă, credulă etc

eşti
păcatul
clipei mele
atât de rotund
încrustat
în simpla zbatere
de gene

uneori când vrei să-ţi regăseşti echilibrul te retragi pe o stâncă, aceeaşi unde te întorci mereu să meditezi asupra tuturor valurilor vieţii care te-au purtat până în acel moment cînd pe creasta lor când în adâncurile oceanului propriului tău destin.

Versuri străbătând ca vântul

(de pe raftul cu vechituri)
26 martie 2006

Versuri galbene- lămâie
Îmi aruncă ziua-n poală,
Lumânări se-aprind în grabă,
Sufletul meu se răscoală.

Versuri albe, fulgi de gânduri,
Vesele-mi aleargă-n prag,
Simt chemarea ta pădure,
Calea să-ţi urmez cu drag.

Versuri verzi mi-aduc iubirea-
Clipelor de fericire.
Aştept ziua să-mi primească
Lacrimi- frunze-rătăcire.

Versuri străbătând ca vântul
Zboară-acum, senin fior
Viaţa umple cupe-albastre
Inimi pline-acum de dor.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s