Vânători de poeme
Violetta Petre

Sub paşii mei se surpă-un vis de vară-
(E-un drum pe care calc de-o vreme-ncoace);
În stânga este iarnă,-n dreapta zace
O toamnă cu genunchii pe afară.

Iar primăvara pribegeşte-amară
De dincolo de noi, ca o zăludă,
Nu vrea nici lacrima să mi-o audă;
Şi ce aproape îmi era odinioară!

Mi-s tălpile-ngheţate pe o parte,
Pe glezne-mi ruginesc copaci de ceară,
Iar sufletul îmi urlă ca o fiară
Înjunghiată de-un cuvânt de moarte.

Şi mi-e pustie calea de când stele
S-au exilat în iadu-n care zorii
Pândesc de după versuri. Vânătorii
Poemele-mi închid în ghilimele.

Două silabe au rămas în urmă
Însângerate de-un blestem de ielă
Dintr-un poem cu versul în atelă
Şi-n mine dezolanţa urii scurmă.

27.06.2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s