Jurnal, memorii și amintiri alternative (1)

Daniel I. Iancu's Blog

(1) 27 iunie 2016

Ajung acasă. Sun la ușă. Când o aud pe Dica întrebând „cum-ce-cine”, răspund voios că-s de la Disney Junior. Nu-mi răspunde și nu-mi dă drumul în scară. Mai sun o dată. Zic simplu: „Eu!”. A fost ca și cum Aladin ar fi rostit „Sesam, deschide-te!”…

…După două ceasuri, iar sună cineva la ușă. Nu eram eu. Că eu am întrebat cine sună… „Poșta!”… Dau drumul poștei. Deschid ușa. Apare un nene muuuuult mai tânăr ca mine, ceea ce nu e greu, și-mi zice că mi-o adus cardul de sănătate.

– Iancu Iosif! zice dumnealui.

– Io îs! zic. Dar mă cheamă și Daniel. Și nu-mi găsesc cardul de sănătate…

– Semnați aici! mă avertizează el.

– Taică-meu a murit acum o lună și 13 zile! zic. Solicitarea pentru card am făcut-o în ianuarie…

– Acum a ajuns! Semnați!

– Ați ajuns prea târziu. Taică-meu a murit…

Vezi articol original 162 de cuvinte mai mult


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s