ce-mi mai plac mie oamenii care acţionează ca nişte frâne în vieţile altora. totuşi e ceva bun şi în asta. te ambiţionează să treci peste atitudinea lor, să te regăseşti şi să mergi mult mai puternic mai departe. încercări… aşa le iau şi merg înainte încercând să las deoparte acel ataşament idiot specific uman. Dumnezeu nu ne cere nimic în afara verbului a mişca. A mişca întoate înainte, mai ales în iubire.
ura şi la gară! trenul vieţii nu se opreşte. gara e doar un prag pe care dacă vrei îl aştepţi, dacă nu, oricum eşti în acel tren. uneori însă o parte din tine îl priveşte de pe o parte sau de alta.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s