Ingeri si larve

-Mă duce la Craiova auzi mă? Mă bate bine întậi apoi sunt dus la Craiova să mậnc iarbă.Da’ ce mă-s vită?

Maşina dubă stă lipită peron, doi securişti în spate, doi faţă cu tot cu  pistoalele lor automate.Fumează liniştiţi împrăştiind aburi nicotici peste prelata vehiculului.Cel mai solid dintre ei şi-a scos fotografia dintr-un buzunar arătậnd-o către ceilalţi trei:

-Aici am omorật eu nişte bandiţi.Mă i-am puşcat aşa..Să cure sậnge, mult sậnge.

-Uite că vin ăia!

-Grasule desfă duba mă  să intre bandiţii!  Să intre că de ieşit ioc!

Trupuri vii maltratate reazămă poteca de piatră .Mậinile întinse cătuşă-n cătuşă caută puterea unui înainte.Uşa dubei se deschide scậrţậind a moarte curentă aşteptậnd finaluri, gloanţe:

-Mă să nu careva cumva să ridicaţi capu’ da? Vorbeşte cel solid.Să nu care  că..

-Dimi dă-i drumu! Avem cărare de bătut! Capu joos! Vrai să dau cu patu’?

Corpurile se lipesc, se desfac, cresc în tavane de tablă la fiecare cotitură.Bucureştiul dispare înghiţit în gura hulpavă a timpului concret dincolo de Braşov.Grăsanul a adormit cu gura căscată , picături de sudoare rotundă exultă pe faţa lui lună .Şoferul cască, se freacă la ochi apoi trage de volan spre primul puţ de apă.

-Facem popas aici să beie şi ăştia apă.Îs tineri mă, să beie şi ei apă că cine ştie une’ or mai be’.

Izvorul s-a ivit pe drumeag dincolo de şosea între două bucăţi lungi de lemn braţe.Gardienii sunt în spate , fumează din nou  urmărind voios setea astậmpărată cu greu.Poate au amintiri, poate au acasă copii, fraţi.

-Gata mă, gata!v-ajunge!

Securistul corpolent se interpune între prizonieri şi restul colegilor.A ridicat arma încet mậngậind-o parcă.Patul lucios i-a ajuns în dreptul pieptului uriaş.Primii s-au oprit aşteptậnd moartea, cei din spate simt lovitura care-i scutură peste mậini şi capete.

-Mişcă-te Ioane odată că n-avem timp! Unde-i Mircea?

-L-au dus la Craiova părinţele.L-au dus la Craiova cu altă dubă.Pe alt drum.

-Îmbrăcaţi-vă cu hainele astora! Iute pậnă nu se trezesc!

Maşina se pune martor tăcut din nou la drum traversậnd munţii.Într-unul din satele ardelene se opreşte:

-În curtea din spate, direct în grajd cu ei! In partea din faţă –i aşezaţi unu’ cậte unu!

Falsul securist dispare pe uliţele satului adormit pậnă-n buza postului de miliţie.Două cadre vigilente ce dorm de somn zdrobit pe mesele geluite:

-Un tovarăş la care să mă plậng şi eu găsesc?

Capul caraliului se ridică încet, speriat din cauza trezirii furtună, muntele din faţa lui şi-a întins crestele mậini pậnă aproape de grindă:

-Mitale vrei a te plậnge? A te plậnge la ce şi de ce?

-Am în curte nişte bandiţi.Stau pitiţi în şură.Au arme, mi frică!

-Ban.ban.diţi? Vrei să zici bandiţi din ăia de-ai lu’…?

-Da, da, de-ai lu’.Dacă nu faceţi ceva o să mă plậng organelor superioare de partid da?

-Imediat! Imediat tovarăşe! Aşe spirit  civic n-am mai văz’t de mult pe aice!


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s