dimineaţă am intrat în camera în care
am copilărit
închiderea ochilor readuce paturile fetelor
dulapul masa noptierele
undeva într-un colţ
păpuşile încă aşteaptă la masa festivă
invitatul de onoare
mă aşez pe scăunel şi încep să le vorbesc
câtă linişte poate fi atunci
când laşi tihna copilăriei să te servească
la masa festivă a jucăriilor

încă refuz să mă trezesc
mă ascund cu gândul sub masa surorilor
cortul din pături este acolo
muntele parcă se apropie
marea vorbeşte în scoicile învechite

ce mai faci Frammy
dar tu, Liliana, dar tu, Lizuca
Patrocle, de ce latri?

şef de trib este Moş Martin
ursul mai bătrân decât mine

cu el mama şi tata se jucau
înainte ca Moş Crăciun să lase sub brad
darurile celor doi fraţi

eu încă aşteptam sămânţă undeva
în colţul intruşilor
de sub coviltirul iubirii părinţilor

dimineaţă am primit o porţie zdravănă
de copilărie
cât un vârf de ac pe care bunica
îl folosea când ne confecţiona rochiţe
din pânzele iubirii dumneaei

refuz să mă trezesc. mai stau o clipă
la masa festivă a jucăriilor
mai stau

Anne Marie bejliu, 5 iulie 2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s