Pași

Mi-ai spus odată
că viața fără dragoste
este la fel de goală
precum o plajă fără pescăruși!
Simțisei că speranțele mele
plăteau tribut așteptărilor,
într-o lume
pustiită de sensuri…

Ți-am căutat privirea,
să-mi făuresc din ea
temelie solidă,
apoi am străbătut
împreună
A-ul si B-ul gândurilor
cu pași înfrigurați,
de copii care abia acum
învață mersul pe bicicletă!

Ne-am închipuit că ne dospesc
aripi între omoplați
și-am murmurat
pe o singură notă
valsul către verticala norilor
din vis.
Întelesesem într-un final
ceea ce tu știai de multă vreme:
rândunelele
se vor întoarce mereu,
în același cuib!

Astfel,
de atunci
nu mă mai tem
să zbor lângă tine!

Măroiu Cristina
04.07.2012


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s