mă răzvrătesc aiurea-n
lumea asta
când totu-i încercare
rară-n care
puterile mi le măsor
cu mine însămi

de ce mai strig
mai bine tac
şi las prin mine
să îşi desfăşoare
ritmul şi dansul lor
de tac

viaţa şi moartea-n viu
esenţe tari
de flori prea rare
pentru a nu-mi mai fi
sau tocmai abia acum
să-mi fiu

sabia albă care taie
şi desface
firele frânte bolnave
aparent posace
care mă-nfrâng

mă frâng
sau mă doboară

un Dumnezeu
există-n fiecare sfoară
şi-n fiecare leac
venit din cer
–––––
joc biliard
şi-n fiecare bilă
sunt eu chiar eu
mândra cămilă

peste cocoaşe-n
fiecare zi
primesc obolul
firii
în beţe zdravene
roşii aurii

de la pământ
la cer
tot eu mă zbat

tac mă privesc
râd şi mă bat
cu gesturi vii
pe file însemnate
să fie oare asta
tot dreptate?

Anne Marie Bejliu, 3 iulie 2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s