Am mai îmbătrânit cu un poem
Violetta Petre

Mai urc o treaptă…câte-au mai rămas?
Oricâte-ar fi sunt toate în poeme
Cu versul prins de limba unui ceas,
În toamna unui vis ce-n rimă geme.

Mai scriu o filă, iar mai fac un pas,
La o răscruce-nghenunchez de teamă,
Sub ramul desfrunzit un scâncet las;
Iubite, vino-n urma mea şi ia-mă!

Ascunde-mă-n sonetu-acela viu,
Şi scrie-mă cu litere aldine!
Ca timpul să mă uite-ntr-un târziu
În poezie,-n braţele-i divine.

Să mă reciţi din când în când…Şi ştii?
Pendula argintie-arunc-o-afară!
În argintata noapte să îmi fii
Arcuşul adormit pe-a sa vioară.

Secunda va mai trece peste noi,
Şi treptele-or rămâne mai puţine;
Dar, vom urca, să coborâm în doi
Tu un poem, eu ultim vers în tine…

09.07.2016


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s