lasă-te invadată

cotropită
nu te împotrivi umbrei mele
care îţi caută chipul
tremurul minţii
sărutul
chiar dacă neverosimilă îţi pare
mângâierea şi şoaptele ei
nu uita că la celălalt capăt
eu am rămas să sculptez o eternitate
pentru noi…

şi aproape am terminat


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s