CUPTOR

Oraşul arid mă scutură-n chingi
betoanele urlă văpăi şi zăbrele.
Pe-alei se preumblă stafii dezlânate,
mai moare un înger, plonjând printre schele…

Mi-e mintea lucidă ori ochii-mi sunt orbi?
Mă scald în jăratec? Beau apă sau fiere?
Îmi caut conturul pe-un cer de gudron,
dar simt că mă pierd printre bezna din stele.

Neliniştea curge pe străzi prăfuite,
n-am drum de întors, mi-e sete de noapte!
Se-ncinge tăcerea sub măşti scorojite,
şi-aştept un îndemn de furtună sau moarte!

Strămoşii din poze se-ncrunt-a reproş,
porumbeii se lovesc de geam, să îl spargă,
Îngerii cad istoviţi din văzduh
şi plâng, cerşind cu smerenie: “Apă”!

Cristina Măroiu
27.07.2012


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s