– Ce faci aici, femeie? întreabă Victor privindu-mi ironic picioarele goale.
– Muşc iarba cu talpile, ca să-i surprind metaforele cum fură din esenţele iubirii.
– Tu chiar crezi că chakra inimii este verde smaragd!
– Nu. Am imaginatie mult mai bogată decât ceea ce se impune vederii, de către cei ce şi-au aşternut propria viziune în filele pe care le folosesc drept îndrumători în propriile+mi experienţe. De exemplu, flacăra care arde energiile toxice, cea pe care o vizualizez permanent în dreapta mea în timpul unui tratament, atunci când curăţ corpul fizic şi energetic al cuiva, este la exterior albă şi în interior verde smaragd sau verde intens, verde pădure şi îşi schimbă nuanţa pe măsură ce curge acea curăţare, măturare până la negru, pentru ca apoi să devină tot mai galbenă, aproape albă şi spre sfârşitul acţiunii mele ajunge până la culoarea aurului vechi. Poate că este propria mea vizualizare, poate că mă apropii ceva mai mult de soare, apoi de esenţa curăţeniei fiinţei, curăţenie pe care nu eu o numesc, ci acea credinţă profundă cu care m-am născut, .Duhul Sfânt care se manifestă în fiecare dintre noi pe măsură ce corpul fizic devine tot mai curat.
Este ceea ce văd pe tot parcursul acelei acţiuni. Uneori mă umplu de teamă care se destramă pe măsură ce înaintez în curăţire. Ştiu că nu eu sunt cea care determină vindecarea acelei fiinţe, dar simt o bucurie nemărginită când, comunicând direct cu acea persoană prin rostiri sau cuvinte aşternute, simt calmul şi bucuria ei că se eliberează de o parte din blocajele sale interioare. Mult din vindecare ţine de ea, de voinţa acelei fiinţe şi în clipa în care simt clar că biletul de voie de la Domnul şi-a încheiat valabilitatea, încetez orice acţiune. Din acea clipă totul depinde de acţiunile acelei fiinţe asupra căreia am acţionat.
Ştii, Victor, îmi place să respect regulile sau legile nescrise ale acestui sistem de acţiuni, pentru că altfel eu sunt cea care se îmbolnăveşte, care-şi determină singură blocaje grele interioare. Sunt ca o pedeapsă a încălcării unui teritoriu străin. Şi toată acea bucurie nu rămâne decât să se disipe şi în locul ei apare durerea fizică, sufletească, dezechilibrul interior care nu duce către nimic bun pentru fiinţa mea.
Am simţit de multe ori energia… cum o numesc eu, a cancerului. Este de culoare kaki, densă, vâscoasă şi parcă atunci când mă spăl pe mâini cu sare grunjoasă, neiodată, se desprinde greu de mâinile mele. Dacă nu-mi fac autoprotecţie puternică rostind de mai multe ori Tatăl Nostru şi rostind Numele Tău, Doamne!, mai târziu un pic încep dureri în tot corpul, mai ales în încheieturi.
Dar cu toate aceste riscuri asumate îmi place să trăiesc acea bucurie de care spuneam. Pentru că este bucurie autentică, nu simplă fericire de moment construită din iluzii ca o peltea permanentă.
Îţi voi povesti câteva din experienţele mele pe care nu le+am spus decât maestrului meu şi prietenelor foarte foarte apropiate. Chiar sunt curioasă ce-mi vei spune.
– Hai! Am răbdare. Spune, Anna.

„Victor, clovnul din mine” – fragment


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s