La logodna visului cu luna / Când sub pleoape candele se-aprind / Stelele coboară câte una / Din mănunchiul palide foșnind. / Zălogiți nimicului, tăcerea, plopii / Ca din caere și-o torc / Vântul doare lin ca mângâierea / Mâinilor ce nu se mai întorc / Sieși neputând să-și mai încapă / Din adânca zare-a nimănui / Sufletul se varsă ca o apă / Dincolo de limitele lui.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s