Jurnal, memorii și amintiri alternative (6)

Daniel I. Iancu's Blog

5 august 2016

Azi am șters o persoană din lista de prieteni de pe Facebook. Facebook-ul și-a cerut scuze pentru neplăcerile produse. Și mie îmi pare rău, dar chiar am fost nevoit. Nu îmi pare rău pentru faptul că persoana respectivă m-ar fi ajutat vreodată în viață, ci pentru că la un moment dat, timp de câțiva ani, am fost colegi de serviciu și ne-am înțeles bine. Zic eu. Plus că, într-o perioadă critică din viața respectivei persoane, ajunsesem un fel de confesor, prin stații de autobuz, pe microbuze sau prin cafenele, când aveam nițel timp și o minimă dipoziție. Din câte îmi povestea atunci, problemele erau grave. Rolul meu însă nu era de a judeca, ci de a asculta. Am făcut acest lucru fără să dau sfaturi, pentru că un confesor nu poate fi nici măcar sfătuitor. Rolul confesorului e altul. Persoana în cauză a trecut peste problemele respective…

Vezi articol original 363 de cuvinte mai mult


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s