în vis

smulg de sub măștile încolțite de zâmbet chipurile,
al căror puls nu e decât un clopot ruginit
agațat de tavanul unei lumi incolore cu oameni,
oameni ce știu să iubească trupuri dezbrăcate de dragoste
aprind o candela de mir în pântecul întunericului ,
cu pereți ce respiră prin ochii unui șarpe
și gurile otrăvite
de minciună, de trădare, de pelin
leapădă destrămarea într-un bob de grâu
cu brațele albe ale unei amfore
număr oasele rupte din câmpul de umbre al iubirilor
și le așez departe de altarele lumii,
unde îngerul spală de moarte visele copilăriei
gongul lovește de 7 ori pragul de secunde al timpului
și cu o ultimă zvâcnire de pleoapă
aprind culoarea inimii în piepturile sfredelite de noapte


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s