Amely

-Ce avem noi cu el?.Vacile mele s-au dus către cişmea.Vino! O să te satur de apă !

Platoul se înclină , prinde geana cerului în doi copăcei  în spre partea nordică . Roza s-a oprit o secundă în faţa nucului,se freacă fericită de coaja aspră apoi porneşte spre cişmea .Ocolim rugii de mure, facem doi paşi la dreapta apoi ne lipim de cărarea gậtuită ce se lasă pe lậngă cupola mică şi albă invadată de ierburi :

-Dacă înghit vreo broască?Nana mi-a spus că dacă beau apă din cişmea fac broaşte în burtă!

-O să o duci acasă la Petroşani şi o să îţi orăcăie tot anul în burtă! Am rậs eu.Domnişoara cu broasca în burtă, hahahaha!

-Mi-e frică! Cum o să mă duc acasă la prietenele mele cu broasca orăcăind?

-Vrei să bei apă sau nu?

Broscuţele verzi sar , mậna  se înfioară în atingeri catifelate, molcome  a apei.Amely se  strậmbă văzậnd cănuţa de tablă ciobită , mutilată , se uită la mine zicậnd:

-Bea tu întậi! Să văd cum te înneci cu broasca! Dacă  se duce broscoiul pe gật, o să rậd de tine 3 zile, o să plậng 2 ore şi gata! Ce urậtă e cana! E şi veche nu?

-Da.E veche , au băut turcii pe la 1400 din ea.Lasă că beau eu să vezi cật e de bună apa..

Am luat căniţa şi am băut cîteva guri apoi s-a îndurat şi ea să bea.Cu înghiţituri mici , stropii reci  i –au adus răcoarea tandră a apei .Ochii au crescut mari in senzaţii nebănuite :

-Ce bună este! Nu ştiam că e aşa bună! Şi aşa de rece!  Delicioasă !

-Pînă la urmă, nici o broască nu a venit să intre pe gậtul tău! Te-ai speriat degeaba fată!

-Mergem? Am văzut un broscoi mare şi verde, tata broaştelor, se uită urật la mine.Eu n-am să sărut nici un broscoi, tu o s-o faci! Dacă vrei o domniţă să pupi tu un broscoi, eu te-aş pune să-l mậnci!

Se ridică în picioare, face cậţiva paşi mărunţi în jurul gropilor săpate  noaptea de porcii mistreţi ce vin la scăldat.De sus se aud zgomote, ţipete, o trag la o parte zicậndu-i:

-Stai că vin nebunii la scăldat! Să vezi acum bătaie cu nămol!

Într-adevăr, Fane, băiatul mijlociu  al lui Pavel, Puiu, fratele cel mic, Sorin, Fasole, Liviu, Bogdan sosesc chiuind , îşi aruncă hainele pe mal uitậnd de animale , de Stoican.Apa este tulburată  în  mare furtună , noroiul saltă în iarbă.Băieţii se luptă cu petecul de apă, se bat între ei  , aruncă cu noroi, construiesc un dig minuscul.Bogdan urcă panta apoi strigă disperat:

-Vacile se duseră pe Orga la vale! Acolo e  lanul de porumb şi nu ştiu dacă nu cumva vine brigadierul Neamţu’pe aici!

-E ţaţa Rada, fugiţi că au intrat vacile în porumbii ei! E ţata Rada, soacra  brigadierului! Ţipă Sorin luậndu-şi haina plină de noroi..Fuugi!!!

Unde e vaca mea? A, uite-o mai încolo! Noroc că nu e în toane bune şi Ana a mai întors-o de cîteva ori.Zambila? Zambila e şi ea  aproape şi mă minunez!.Dacă vine bătrînul  să mă verifice sunt în regulă! Posibil să fie ascuns prin pădure să vadă ce-i face văcaru’.Pot să stau cuminte şi să urmăresc acţiunea de aproape.

-Uite-l pe Fasole ce aleargă! ! Ce viteză a prins lunganul! Da’ parcă Stoican e mai iute, de unde a apărut ăla ? A văzut că vitele-s în porumb ?

-Iarăşi Stoican ? Omu’ ăsta-i peste tot !

Într-adevăr, Stoican pornise  către animale dar Ana i-o luă  înainte agitînd barda.Ce se va întîmpla? Ce făcea nebuna?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s