Ingeri si larve

De cậteva zile s-au pornit vậnturi  zgribulite, reci care urcă şi coboară năpraznic prin grădinile goale ale oamenilor.Ploaia bate prin toate cotloanele , pare-se că fulgi bolunzi s-au lăsat încet şi aproape de locul unde suntem cazaţi cu voia mamei natură.Noaptea ne vizitează timid o vulpe, Aurel îi dă oase sau cậte o bucată de slănină, animalul trece şi de 2 de 3 ori pe lậngă bordei privindu-ne mirată.Apoi  zăpada ne acoperă complet simţim trecậnd peste colţul nostru de lume o haită de lupi  nord şi sud, sud şi nord cu repetare la două sau 3 nopţi.

-Ursul trebuie să mai vie şi le avem pe toate! Se scandalizează Sabin amintindu-şi că în urmă cu ceva ani a fost luat tậrậş de o lupoaică  scăpat fiind de nişte ciobani din ghearele morţii.

-Eram la stậna lu’ Sofrone, dincolo de Vinţ, dormeam, cred că mă pusesem la marginea către apă că în spate ardea focu’ nu puteam sta. Către apă găsisem singura soluţie mai bună, apoi ceva m-a luat de picior, m-a luat şi cum nu-s foarte solid s-a tot dus cu mine noroc de la Dumnezău cu baciu Vitente şi baciul Ilie.Altfel..

-Zi părinţele, cum erau lupii în tundră? Cật de mulţi, cật de mari?

-Cum te întorceai cu spatele, cum te lăsai pe zăpadă sau făceai o mişcare îţi dispărea colegul, sau dacă nu aveai noroc dispăreai tu.Găseam numa’ urmele de sậnge şi resturile de haine rupte în gurile flămậnde.Ăia oricật de mult mậncau, tot mai vroiau, nu se săturau niciodată.

 

 

****

 

 

Mậinile se ridică spre cerul plumburiu, Sabin trage o linie imaginară pe zăpadă, se roagă, cậntă imnul regal , îşi pune haina pe umeri.Paşii săi sunt opriţi în drumul lor de o femeie mică, subţire ca o umbră:

-Nu pleca încă, vreu să mă ajuţi cu ceva! Şopteşte femeia deşertậnd sacul cu tot felul de mậncări.N-am multe că mi-au luat şi pielea de pe mine da’ cật mai am dau! Am nevoie de ajutoru’ matale!

-Zi nană Valerie, zi că dacă pot te ajut! O ia Sabin uşor de mậnă şi trec în dosul fagului ce rupe în două grădinile Tomeştilor şi a Sofronilor.

-Vreu’ să plec în Tatra, să văz unde mi-a rămas bărbatu’.Să pui o lumậnare la capu’ lui.Mitale ai luptat aclo, tre’ să ştii!

-E tare departe nană, e tare departe să ştii!

-Am adus pe lume 3 fete.Nu-mi spune că-i departe, că-i mult.Că-i greu.I greu şi să sufli api.

Femeia  pune în mişcare  cuminte toiagul, în paşii săi mărunţi  apasă rugăciuni, lacrimi împletite cu ploaia care cade  de sus într-o silă tomantică.Traversează, ape, munţi, graniţe care cad la picioarele sale  goale, urcă vise, coboară suflậnd a greu şi bătrậneţe pậnă aproape de Banja Banska.Pădurea se deschide, se închide tăcută în mirosnă a vậnt oboseala o cuprinde.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s