deschid în carnea ta lumea lui unsprezece
cu un bisturiu care nu a văzut niciodată până atunci
forma sângelui îmbrățișând metalul
din el

(DD)

pentru că frigul meu este un fel de bărbat care merge pe frânghie
ca un substantiv scară de o parte și de alta
a unei virgule
aici
în locul unde mă cred un fel de noapte spre dimineața tuturor
tu ești tu de acum patru cinci zile
un tu cu țâțe mari și inimă trasă la cheie
un tu câinesc care mă întâmpină în patru labe
dă din umeri și îmi spune înfiorător de dulce
bună-seara iubitule predicat
oare nu ai vrea să începem
să plouă?

(DD)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s